Când pășești pe pământ străin
În țară străină
Să pășești cu respect
Și cu sfială!!!
Și să fii recunoscător și mulțumitor
Că te-a primit pământul acela
Și, mai ales lui Dumnezeu, că
A îngăduit aceasta…
Apoi, să iubești pământul acela
Pe care ai călcat
Și oamenii aceia, ca pe frații tăi..
Să-i socoți….
Cu aceste gânduri
Am pășit și eu, sfielnic,
Pe tărâm bulgăresc…
Și am învățat
În scurta vreme petrecută acolo
Să trăiesc, să iubesc și să respir…
Bulgărește…
Bulgaria m-a înfiat
Pentru scurtă vreme
Și m-a legănat la sânul ei
Ca o mamă iubitoare…
Mamă Bulgarie!!!
Mereu ai știut să-ți strângi
La piept copiii… chiar și pe cei vitregi…
Și să-i hrănești cum știi mai bine
Din frumusețile tale…
De aceea, nu am să uit
Nicicând de dragostea ta
Și am să mă întorc
În tot ceasul
Pe plaiurile tale…
Ca să trăiesc, să iubesc,
Să vorbesc, să simt,
Să respir …bulgărește…
Și… de fiecare dată….
Cu aceeași sfială
Să mă plec înaintea ta,
Mamă Bulgarie!!!
Respirând aer curat din pământ străin …,
Pr. Andrei
.
.
