Poporul meu cel necăjit

Pe ce cărări am bântuit

Prin care mlaștini de păcat

Am tot căzut și ne-am spurcat

De-ajuns-a Cel ce ne-a zidit

Și pentru noi S-a răstignit

Să ne-nconvoaie azi spinarea

Ca să oprească desfrânarea

Vărsând pe noi cupa urgiei

Plesnindu-ne cu vergile mâniei ?!

De ce atâta ne mirăm

Și vinovați toți căutăm

În jur, în ceilalți, în oricare

Și nu în noi, în fiecare?

 

Cine în pântec n-a ucis

Prunc nenăscut, din cer trimis?

Cine, pe pruncul cel născut,

L-a educat cum Domnu-a vrut?

Cine n-a făcut trupul zeu

Dându-i de toate, și la greu?

Cine-n aproapele-a lovit

Și doar pe sine s-a iubit

Și a trăit doar cum a vrut

Și poftele și le-a făcut?

Câți își cunosc astăzi credința

Și-s ortodocși cu toată ființa?

Câți cred că Domnul e departe

Și nu se tem deloc de moarte

Sperând că vor trăi în veci?

Câți suntem ortodocși, dar seci?

 

Ne temem azi de-mbolnăvire

Bolnavi fiind de neiubire!

Ne temem pentru trupușor

Dar gândul e neveghetor

Uitând, sărmanul omuleț

Că sufletul e mai de preț

Mai scump ca trupul cel de tină

Fiindcă-i fărâmă din Lumină !

Și-și pune, biata creatură

Mânuși și mască pe figură

 

Și trupul iar schimonosește

Și sufletul iar pângărește

Din nou uitând, biata țărână

Nădejdea-n Domnul să și-o pună

Că numai EL are „vaccinul”

Care-o să stăvilească chinul

Și numai EL poate s-oprească

Molima asta diavolească

Ce nu pândește altceva

Decât CREDINȚA să ne-o ia !

 

De-aceea, pe-ocolite vin

BISERICA, odor creștin,

S-o pângărească, să ne-o ia

Că doar așa ne-or termina !

– Creștine, în genunchi să cazi

Și pune început de azi

La rugăciune și-umilință

Pune-nceput de pocăință !

Dă masca jos de pe figură !

Mărturisește cu-a ta gură

Că am păcătuit din greu

Dar vrem să fim cu DUMNEZEU !

Că ne vom ridica de jos

Spre-a ne ierta DOMNUL HRISTOS !

Că noi BISERICA n-o dăm

Doar lui HRISTOS ne închinăm !

 

Nu vrem războaie, stăm cuminți

Copiii-i vrem lângă părinți

Pe  DOMNUL s-așteptăm curați

Toți botezați, NU vaccinați !

 

.

Paraschiva Rădoi