„Zis-a avva Antonie: am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi, suspinând, am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: smerenia.”
.
Este o vreme în care pământul pare plin de ochi nevăzuți, de glasuri înșelătoare, de gânduri ce ne tulbură ziua și ne slăbesc rugăciunea noaptea. O vreme în care oamenii aleargă, dar nu mai știu spre ce. Caută, dar nu știu ce au pierdut. Se ostenesc mult, dar înăuntru rămân goi.
Și peste toate acestea, ca o tainică bătaie de clopot în inima deznădăjduită, vine glasul unui sfânt care a stat de vorbă cu Dumnezeu în tăcerea pustiei. Avva Antonie. Părintele monahilor. Ochii lui au văzut cursele duhurilor viclene așternute pe pământ ca o pânză uriașă. Și n-a strigat cu frică, ci a întrebat cu smerenie:
.
„Cine poate, Doamne, să treacă peste toate acestea?”
Și i s-a răspuns: „Smerenia.”
.
1. Cursele cele nevăzute
,
Duhurile răutății nu se arată cu chipul lor adevărat. Vin în gânduri, în neînțelegeri, în aprinderi de mânie, în îndreptățiri ascunse. Vin prin dorințe bune amestecate cu slava deșartă, prin osteneala fără rugăciune, prin râvna fără dragoste.
> „Că lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduhuri.” (Efeseni 6, 12)
Astăzi, ele vin și în oboseala de a fi „pe placul tuturor”, în grija pentru „ce vor zice oamenii”, în dorința de a părea ceva mai mult decât suntem. Sunt curse fine, dar cu țepuș adânc. Ne trezim prinși fără să știm când și cum.
.
2. Smerenia – armă fără zgomot
.
Într-o lume în care toți vor să aibă dreptate, smeritul tace.
Când toți se luptă să fie văzuți, smeritul intră în cămara inimii și zice:
> „Doamne, nu sunt vrednic, dar miluiește-mă.”
Smerenia nu strigă, nu se laudă, nu se apără. Dar e cea care rupe cursele vrăjmașului ca firul de paianjen sub degetul Domnului.
> „Că Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.” (Iacov 4, 6)
„Cel ce se smerește pe sine, acela va fi înălțat.” (Luca 14, 11)
Ea nu caută ridicare, dar Dumnezeu o ridică.
Nu caută să convingă, dar luminează.
Nu cere nimic, dar primește totul.
.
3. Pustia coboară peste lume
.
Astăzi, pustia nu mai este doar nisip și stâncă.
Pustia s-a mutat în inima omului.
Și chiar și în mijlocul orașelor, în case aglomerate sau singuratice, în suflete apăsate de gânduri și neodihnă, glasul lui Avva Antonie răsună:
„Oare cine poate să treacă peste toate acestea?”
Și Dumnezeu răspunde tainic, ca odinioară:
„Smerenia.”
Smerenia nu înseamnă să te disprețuiești, ci să-L pui pe Dumnezeu mai presus decât pe tine. Să nu te mai sprijini pe puterea ta, ci pe milostivirea Lui.
.
> „În liniște și în nădejde va fi tăria voastră.” (Isaia 30, 15)
„Iar inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi.” (Psalmul 50, 18)
.
4. Calea cea mică, dar sigură
.
Smerenia nu este o cale largă. Este o cărare îngustă, dar sigură.
Nu adună mulțimi, dar aduce îngeri.
Nu aprinde focuri de laudă, dar stinge focul ispitelor.
Este mai tare decât toată știința lumii, pentru că ea aduce în suflet pacea care vine de sus.
> „Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29)
–
.
În loc de încheiere
.
Avva Antonie a trăit într-o vreme în care diavolul se arăta.
Noi trăim într-o vreme în care diavolul se ascunde.
Dar arma rămâne aceeași.
Și dacă vrei să treci prin viață fără să cazi în cursele cele nevăzute, nu-ți trebuie vorbe multe, nici putere, nici slavă, ci doar un suspin curat, ca al bătrânului sfânt:
.
„Doamne, miluiește-mă!”
.
Aceasta este smerenia.
Și ea este, în taina ei, singura biruință adevărată.
___________
Sursa – (MAXIMĂ ATENȚIE !!! – ACESTA ESTE UN CONT ECUMENIST !!!) – https://www.facebook.com/mentor1976
.
.