Falsul Mesia – Antihrist – și falsele minuni vor încerca să amăgească până și pe cei aleși (turma mică)

(…) Potrivit acestor surse (Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție a Părinților), istoria lumii va culmina cu o figură „hristică” aproape supraumană, adică falsul Mesia sau Antihristul. El va fi „creștin” în sensul că întreaga funcție si chiar ființa lui va fi axată pe Hristos, pentru a-L imita în toate privințele posibile. Căci el nu numai că va fi dușmanul suprem al lui Hristos, ci, în scopul de a-i înșela pe creștini, va lua aparențele lui Hristos, venit a doua oară pe pământ ca să conducă lumea din templul reconstruit din Ierusalim.

 

Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi, până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu… (II Tes. 2, 3-4).

 

Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea (II Tes. 2, 9-12).

 

Învățătura creștină privitoare la Antihrist este în sine o temă amplă, care nu se poate prezenta aici. Dar dacă(…) zilele cele mai de pe urmă s-au apropiat într-adevăr, este de importanță crucială pentru crestinul ortodox să fie informat despre această învătătură ce privește pe cel care, după cum ne-a spus Însuși Hristos, ne va arăta, la fel cu ceilalți „falși prooroci” ai acelor timpuri, semne mari si chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși (Matei, 24,24).

 

Iar cuvântul „aleși” nu se referă cu siguranță la mulțimile de „creștini” care ajung să ia drept adevăr cele mai grosolane și mai nescripturistice înșelăciuni, potrivit cărora „lumea este în pragul unei mari deșteptări spirituale”, ci la „turma mică”, căreia Mântuitorul i-a făcut în exclusivitate următoarea promisiune: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția (Luca 12,32).

 

Deci, iată că până și elita constituită din acesti adevărați aleși, această „turmă mică”, vor fi atacați și ispitiți de „marile semne si minuni” ale lui Antihrist. Marea masă a „creștinilor” în schimb, îl vor accepta pe falsul Mesia – adică pe Antihrist -, fără întrebări și fără probleme, pentru că „noul” său „crestinism” este exact ceea ce caută mulțimea.

(…)

Antihrist îi va reuni sub mâna sa pe toți acei care resping sau pervertesc învățătura Bisericii Ortodoxe

Dar care este „Hristosul”, pentru care se alcătuiesc în întreaga lume (…)programe intensive de pregătire psihologică și chiar fizică? Este Acesta oare adevăratul nostru Dumnezeu si Mântuitor, Iisus Hristos, Care a întemeiat Biserica pentru mântuirea oamenilor? Nu cumva este el mai curând falsul Hristos care va veni în numele său (Ioan 5,43) și-i va reuni sub mâna sa pe toți acei care resping sau pervertesc învățătura Bisericii Celei Una, adică Biserica Ortodoxă?

 

Mântuitorul Însuși ne-a avertizat: Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo! Să nu-l credeți. Căci se vor ridica hristoși mincinosi și prooroci mincinosi și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: iată este în pustie, să nu ieșiți; iată este în cămări, să nu credeți. Căci precum fulgerul iese de la răsărit și se arată pănă la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului (Matei 24, 23-27).

Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputință de confundat. Cum se pregătește creștinul pentru Hristos? Căință, curățire, priveghere, rugăciune!

Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputință de confundat. Ea se va întâmpla deodată. Va veni din cer – Bărbati galileieni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus Care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer (Fapte 1, 11) și va hotărî sfârșitul acestei lumi. Nu poate exista nici un fel de „pregătire” pentru Hristos, în afară de aceea pe care și-o lucrează fiecare creștin ortodox prin căință pentru păcatele lui, curățire, priveghere, și rugăciune. Cei care se „pregătesc” altfel pentru acest sfârsit, care spun că el este undeva „aici” – mai ales „aici” în Templul din Ierusalim – sau care predică pe „Isus vine curând”, fără să mentioneze marile înșelăciuni care preced venirea Sa, sunt vădit profeții ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie să vină mai întâi spre a ispiti lumea, inclusiv pe toți „creștinii” care nu sunt sau care nu devin cu adevărat ortodocsi.

(…)

În zilele noastre(…) mulți creștini ortodocși au pierdut duhul adevăratului creștinism, iar trăirea arzătoare și autentic creștină se vede într-adevăr mult prea rar. Viața în societatea contemporană a devenit prea confortabilă; viața lumească, mult prea atractivă.

Pentru prea mulți, Ortodoxia a devenit o chestiune de afiliere la o parohie sau organizație bisericească și de îndeplinire „corectă” a unui ritualism exterior.(…)

Este într-adevăr nevoie de o deșteptare spirituală a Ortodoxiei. (…) Deșteptări ortodoxe autentice au existat și în trecut. Ne gândim la Sfântul Cosma din Aitolia, care, în Grecia secolului XVIII, mergea din sat în sat, îndemnându-i pe oameni să se întoarcă la adevărata trăire creștină a părinților lor; sau la Sfântul Ioan de Kronstadt din propriul nostru secol, care ducea lumina lui Hristos în mijlocul orășenilor din St. Petersburg.

Avem apoi multimea duhovnicilor monahi ortodocși, care, prin viața lor autentic „plină de duh”, au lăsat generațiilor de monahi și de mireni din urma lor adevărata învățătură creștină a vieții. Ne gândim la Sfântul Simeon Noul Teolog din secolul X sau la Sfântul Serafim de Sarov din secolul XIX, din Rusia.(…)

Dumnezeu a păstrat în lume un număr necunoscut de adevărați creștini ortodocși, care nu sunt morți din punct de vedere duhovnicesc, nu se lasă purtati de curentul general de apostazie

Dumnezeu a păstrat în lume, ca și în zilele proorocului Ilie, șapte mii de bărbați care nu si-au plecat genunchiul înaintea lui Baal (Rom. 11,4), adică un număr necunoscut de adevărati creștini ortodocși, care nu sunt morti din punct de vedere duhovnicesc. Ei nu se lasă purtați de curentul general de apostazie și nici de falsele „deșteptări”, ci își continuă drumul ancorați în credința sfântă și mântuitoare a Bisericii Ortodoxe, transmise lor de Sfinții Apostoli printr-un șir neîntrerupt de Sfinți Părinți, observând cu atenție semnele timpului și călătorind pe poteca strâmtă a mântuirii.

Dar în afara Ortodoxiei celei adevărate, întunericul crește cu repeziciune.

(…)

Într-o epocă de întuneric și înșelăciune aproape universale, când pentru cei mai mulți „creștini” Hristos a devenit tocmai ceea ce învățătura ortodoxă denumește Antihrist, Biserica Ortodoxă a lui Hristos este singura care păstrează și comunică harul lui Dumnezeu. Aceasta este comoara fără de preț a cărei existență chiar lumea asa-zisă creștină nici măcar nu o bănuiește. Căci lumea „creștină” dă mâna cu forțele întunericului pentru a-i înșela pe credincioșii Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi încât să creadă că „numele lui Iisus” îi va salva chiar din mijlocul apostaziei și blasfemiilor în care trăiesc și pe care le acceptă, nepăsători la înfricoșatul avertisment al Domnului:

Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit și nu în numele Tău am scos demoni și nu în numele Tău minuni multe am făcut? Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine cei ce lucrați fărădelegea (Matei 7,22-23).

Sfântul Apostol Pavel continuă și el același avertisment despre venirea lui Antihrist cu această poruncă:

Deci dar, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră (II Tes. 2,15). Sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit să fie anatema! (Gal. 1,7-9)

 

Răspunsul ortodox la fiecare nou „revivalism” și chiar la „revivalismul” final și teribil al lui Antihrist este această Evanghelie a lui Hristos, pe care singură Biserica Ortodoxă a păstrat-o neschimbată, prin Sfânta Tradiție a Sfinților Părinți în linie neîntreruptă de la Hristos și Apostolii Săi și prin darul Duhului Sfânt. Pe acesta singură Biserica Ortodoxă îl împărtășește și numai celor credincioși, care sunt pecetluiți cu Sfânta Taină a Mirungerii și care au păstrat neîntinată această adevărată pecete a darului Duhului Sfânt. Amin.

(…)

În era noastră de apostazie care precede venirea lui Antihrist, satana a fost dezlegat pentru o vreme (Apoc. 20,7) pentru a lucra minuni mincinoase, care nu i-au fost îngăduite în timpul „celor o mie de ani” de har în Biserica lui Hristos (Apoc. 20,3) și pentru a câștiga pentru sine, în recolta lui drăcească, acele suflete care „n-au primit iubirea adevărului” (II Tes. 2,10). Putem spune că vremea lui Antihrist este cu adevărat aproape, prin chiar faptul că această „recoltă” satanică se strânge acum nu atât, din rândurile popoarelor păgâne, cât dintre rândurile creștinilor care au pierdut dulceața Creștinismului.

Ține chiar de natura lui Antihrist să prezinte împărăția satanei, ca și când ar fi a lui Hristos. Mișcarea „harismatică” contemporană și „meditația creștină”, ca și „noua conștiință religioasă”, cu care formează corp comun, sunt înainte-mergătoare religiei viitorului, religia umanității de pe urmă, religia lui Antihrist. Iar scopul lor „spiritual” de căpetenie este să facă accesibile tuturor creștinilor inițieri satanice, care până acum erau restrânse doar în lumea păgână.

Să zicem că aceste „experiențe religioase” sunt încă cel mai adesea căutări de natură experimentală și făcute orbește, ce conțin tot atâta autoînșelare de ordin psihic, pe cât sunt de autentice în riturile lor de inițiere demonică; fără îndoială, nu toți cei care au „meditat” cu succes sau care cred că au primit „botezul duhului” (n.n. – la penticostali) au fost și inițiați în împărăția lui Satan. Dar, în pofida acestor aspecte aparent liniștitoare, acesta este scopul acestor experiențe și nu există nici cea mai mică îndoială că tehnicile de inițiere vor deveni din ce în ce mai eficace pe măsură ce, omenirea devine mai pregătită pentru ele prin atitudinea de pasivitate și deschidere la noile „experiențe religioase” care îi sunt inoculcate prin aceste mișcări.

S-a pierdut în parte harul lui Dumnezeu, ca o consecință imediată a slăbirii credinței și a pierderii gustului creștinismului autentic.

 

Dar cum a ajuns umanitatea – și firește creștinătatea – la o asemenea stare disperată?

Desigur, nu din cauza închinării pe față la satana, care este întotdeauna limitată la un număr destul de mic de oameni. Este vorba mai curând de ceva cu mult mai subtil, dar cu atât mai înspăimântător pentru creștinul ortodox conștient: s-a pierdut din parte harul lui Dumnezeu, ca o consecință imediată a slăbirii credinței și a pierderii gustului creștinismului autentic.

 

În Occident este un fapt incontestabil că harul lui Dumnezeu s-a pierdut cu multe secole în urmă. Romano-catolicii și protestanții de astăzi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne mirăm că ei nu sunt capabili să-l deosebească de înșelătoriile drăcești. Dar vai! Succesul falsului spiritual, chiar printre creștinii ortodocși de astăzi, dă la iveală cât de mult, chiar și aceștia, au pierdut mireasma adevăratului creștinism, Deci nici ei nu mai sunt capabili să distingă între adevăratul creștinism și pseudo-crestinism. De prea multă vreme creștinii ortodocși iau de-a gata comoara neprețuită a credinței lor și neglijează să pună în practică o învățătură alcătuită din aurul cel mai curat.

Câți dintre creștinii ortodocși au măcar cunoștință de existența textelor de bază ale spiritualității ortodoxe, care ne învață tocmai cum să distingem spiritualitatea autentică de cea falsă, texte care arată viața și învățăturile sfinților îmbunătățiți care au obținut într-o măsură bogată harul lui Dumnezeu încă din această viață? Câți dintre ei și-au însușit învățătura cuprinsă în Lavsaicon, în Scara Sfântului Ioan Scărarul, în Omiliile Sfântului Macarie, în Viețile purtătorilor de Dumnezeu Părinți ai pustiei, în Războiul nevăzut, în cartea Viața mea în Hristos, a Sfântului Ioan de Kronstadt și în multe alte cărți ortodoxe?

Cât de ușor se poate pierde harul lui Dumnezeu!

În Viata marelui Părinte al pustiei egiptene, Sfântul Paisie cel Mare (19 iunie) găsim un exemplu viu – cât de ușor se poate pierde harul lui Dumnezeu:

Un ucenic al său mergea odată către oraș să-și vândă acolo rucodelia sa (obiecte lucrate cu mâinile sale). Pe cale a întâlnit un evreu, care, văzându-i simplitatea, a început să-l ispitească, zicându-i: „Iubitule, cum crezi tu într-un simplu om răstignit, care nu este nicidecum Mesia cel așteptat? Nu este El acela, ci altul va veni”. Ucenicul, având o minte mai slabă și o inimă simplă, începu să asculte aceste cuvinte și ajunse până la a rosti: „Poate că ceea ce spui tu este adevărat”.

 

Când s-a întors în pustie, Sfântul Paisie și-a întors fața de la el și nu a voit să-i adreseze nici un cuvânt. La urmă, după multe rugăminți ale ucenicului, Sfântul îl întrebă: „Tu cine esti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era creștin și avea asupra lui harul Sfântului Botez, dar la tine nu văd aceasta. Dacă tu vei fi fiind cu adevărat ucenicul meu, atunci harul Sfântului Botez te-a părăsit și chipul de creștin nu mai este în tine”.

 

Ucenicul îi povesti cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfântul răspunse: „Sărace! Ce poate fi mai rău și mai necurat decât asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepădat de Hristos și de Sfântul Botez? Acum mergi și plânge-ți păcatul, căci cu mine nu mai poți fi; numele tău s-a scris împreună cu cei care s-au lepădat de Hristos, cu care împreună vei fi judecat și chinuit”.

 

Auzind această judecată, ucenicul se cutremură și se aruncă la picioarele bătrânului său, rugându-l să nu-l lepede de la rugăciunile sale. Sfântul, cuprins de milă, se închise în chilia lui și rugă cu lacrimi pe Dumnezeu să ierte păcatul ucenicului său. Dumnezeu ascultă ruga Sfântului și îl învrednici de semnul iertării și milostivirii Sale asupra ucenicului.

 

Atunci Sfântul îl chemă pe ucenic la sine și-i spuse: „Copile, vino și dă slavă lui Hristos Dumnezeu împreună cu mine, căci duhul cel necurat al hulei s-a dus de la tine, iar Duhul Sfânt de la Sfântul Botez strălucește iar peste capul tău. De acum păzește-te, ca nu cumva din lene și nepăsare dușmanul să te atace iar si, biruindu-te, să te arunce în focul gheenei”.

Harul nu este nicidecum dăruit tuturor, ci numai celor care țin dreapta credință, care duc o viață de luptă duhovnicească cu păcatul și care păzesc cu tărie comoara harului dumnezeiesc ce-i duc la cer

Este semnificativ că mișcările „harismatice” și „de meditație” au prins rădăcină tocmai printre „creștinii ecumeniști”. Trăsătura de bază a protestanților ecumeniști este următoarea: că Biserica Ortodoxă nu este singura Biserică a Iui Hristos, una și adevărată; că harul lui Dumnezeu este prezent și în alte confesiuni „creștine”, si chiar în interiorul religiilor necreștine; că ceea ce Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe numesc calea cea strâmtă a mântuirii nu este decât „una dintre multele căi”, care toate duc la mântuire, și că practicile credinței cuiva în Hristos sunt de mică importanță, precum și apartenența la o anumită confesiune.

 

Este adevărat, nu toti ortodocșii care iau – parte la întrunirile interconfesionale ecumenice cred întru totul așa (deși lucrul este cu siguranță adevărat despre protestanți și romano-catolici), dar prin simpla lor participare la astfel de întruniri, care, desigur, prevăd rugăciuni comune cu cei care cred greșit în Hristos si Biserica Sa, adresează implicit ereticilor cu care se află împreună aceleași cuvinte ca și ucenicul din pildă: „Poate că ceea ce spuneți voi este adevărat”. Nici nu este nevoie de mai mult pentru ca un creștin ortodox să piardă harul lui Dumnezeu. Și câtă nevoință îi trebuie pentru a-L câștiga înapoi!…

 

Deci, cu atât mai mult creștinul ortodox trebuie să umble în fața lui Dumnezeu cu frică și cutremur, din grija de a nu pierde harul Său, care nu este nicidecum dăruit tuturor, ci numai celor care țin dreapta credință, care duc o viață de luptă duhovnicească cu păcatul și care păzesc cu tărie comoara harului dumnezeiesc ce-i duc la cer.

Trăim vremurile de pe urmă!

Cu atât mai mult trebuie să lupte astfel creștinii din ziua de azi, care sunt înconjurați din toate părțile de un creștinism fals, care are propriul său arsenal de experiențe ale „harului” și „Duhului Sfânt”, putând cita pe de rost din Sfânta Scriptură și din Sfinții Părinți, pentru a-și „întări” propriile erezii! Cu siguranță trăim vremurile de pe urmă, când înșelăciunea este atât de subtilă încât amăgește, de este cu putință, și pe cei aleși (Matei 24,24).

 

Falșii prooroci ai timpurilor noastre anunță cu glas din ce în ce mai puternic apropierea „noii ere a Duhului Sfânt”, a „noii Cincizecimi”, a „punctului Omega”. Este exact ceea ce se numește, în adevăratele profeții ale Bisericii Ortodoxe, domnia lui Antihrist. Această profeție, tocmai acum în zilele noastre, începe să se împlinească, cu forța unei puteri demonice.

 

Întreaga atmosferă spirituală contemporană se încarcă cu puterea experimentelor de inițiere demonică și aceasta, pe măsură ce „taina nelegiuirii” intră în faza penultimă, în care începe să posede sufletele oamenilor si, într-adevăr, nu numai pe ale lor, ci chiar pe ale celor aleși ai Bisericii lui Hristos, de-i va fi cu putință.

 

Împotriva acestei „experiente religioase” de mare forță, creștinii ortodocși trebuie să se trezească și să se înarmeze cu adevărat, să devină pe deplin conștienți de ceea ce înseamnă Ortodoxia creștină și în ce chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor celorlalte religii, fie ele „creștine” sau necreștine.

 

Creștini ortodocși, păstrați cu sfințenie harul ce vi s-a dat!

Creștini ortodocși, păstrați cu sfințenie harul ce vi s-a dat! Nu îngăduiți ca el să devină o chestiune de obișnuință. Nu-l măsurați după măsura omenească și nu vă așteptați ca el să pară logic sau pe înțelesul celor care nu sunt capabili să pătrundă nimic din ceea ce depășește omenescul sau celor care cred că îl pot obține altfel decât arată predania Sfintei Biserici a lui Hristos dintotdeauna. Căci adevărata Ortodoxie, în mod necesar, apare cu adevărat „nelalocul ei” în aceste vremuri satanice; o minoritate din ce în ce mai accentuată a celor disprețuiți și cam „nebuni”, siliți să trăiască în mijlocul unei mase al cărei „revivalism” religios este inspirat de un cu totul alt fel de duh.

 

Noi însă să ne mângâiem cu cuvintele cele tari și sigure ale Domnului nostru Iisus Hristos: ”Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărătia.” (Luca 12,32)

 

Fie ca toți creștinii ortodocși să se întărească pentru marea bătălie care îi așteaptă, și să nu uite niciodată că, în Hristos, victoria este deja a noastră. Căci El ne-a promis că portile iadului nu vor birui Biserica Sa (Matei 16,18) și că pentru cei aleși El va scurta zilele urgiei și strâmtorii celei de pe urmă (Matei 24,22).

Și apoi, cu adevărat, dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? (Rom. 8,31). Chiar în mijlocul celor mai sălbatice ispite, nouă ni s-a poruncit: Îndrăzniți! Eu am biruit lumea (Ioan, 16: 33).

Să trăim deci și noi, așa cum au făcut-o toți adevărații creștini înaintea noastră, cu certitudinea că toate cele ce se văd au un sfârșit și că Mântuitorul nostru va veni curând; căci Cel Ce mărturisește acestea, zice: „Da, vin curând! Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc. 22,20)

 

*************************************************************************************

n.n.- titlul și subtitlurile ne aparțin (caleaimparateasca)

.

Fragment extras din editia electronică a cărții „Ortodoxia și religia viitorului” de Cuviosul Pr. Seraphim Rose

– pe care o puteți descărca în format electronic pdf dâmd click aici:

Ortodoxia și religia viitorului

 

_____________

Sursa – https://caleaimparateasca.wordpress.com/2017/08/24/cuviosul-seraphim-rose-ortodoxia-a-devenit-o-chestiune-de-afiliere-la-o-parohie-sau-organizatie-bisericeasca-si-de-indeplinire-corecta-a-unui-ritualism-exterior-traim-vremurile-de-pe-urma/

.

Citiți și:

DESPRE SUFERINȚĂ – SFÂNTUL SERAFIM ROSE

.

Alte articole ale Sfântului Serafim Rose – click aici.

 

 

.

.

CITIȚI AICI TEXTUL IMNULUI ROMÂNIEI:

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!

.

.