Iarbă verde, pelinaș
Ce n-aș da, of, ce n-aș da
Să fiu iară copilaș
Timpul să-l întorc, aș vrea…
Vântul să se joace-n păr
Și desculț s-alerg pe deal
Ningă alb cu flori de măr
Gârla să lovească-n mal…
Să am iar, ochii senini
Suflet alb, nevinovat
Timpul să se scurgă lin
Nu să zboare ca turbat…
S-aud basme și povești
De pe buze dulci, ca mierea
Să nu simt deloc cum cresc
Nici ce gust ar avea fierea…
Viața-mi fie iarăși Rai
Sufletul numai lumină
Să n-aud cuvântul VAI!!!
Sau vreo vorbă rea, meschină!!!
Și iar, verde pelinaș,
Să fiu fir de iarbă, crud,
Aripă de fluturaș
Mugure-n creangă de dud…
Timpul să se-oprească-n loc
Fi-va numai veșnicie
Și… să nu mai cresc deloc
Să rămân prunc… pe vecie…
Offf, offf, offf, Pr. Andrei
.
.
