De ce nu îmi voi da datele personale extrem de sensibile statului pentru „Cartea de Identitate Electronică” și „Portofelul Digital European”?
.
Pentru că sunt specialist în protecția datelor cu caracter personal și înțeleg foarte bine riscurile la care ne expun funcționarii care doar execută ordine, fără să aibă idee ce înseamnă protecția datelor cu caracter personal (Regulamentul 679/2016) și fără a respecta protecția unor drepturi fundamentale, prevăzute la Art. 7 și 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, drepturi care NU SUNT NEGOCIABILE.
.
Este extrem de îngrijorător faptul că statul român a decis să externalizeze gestionarea unor date extrem de sensibile unor entități PRIVATE STRĂINE, cum ar fi Vodafone, Orange, Microsoft și alte SUBCONTRACTANȚI mai puțin cunoscuți publicului larg (3 companii românești – Maguay Computers, AS Computer Craiova, SolvIT Networks și 2 străine – Crayon Software Experts și Binbox Global Service).
1. CLOUD PUBLIC: Vodafone și Microsoft – Risc și incertitudine
Un consorțiu condus de Vodafone, cu un contract de 100 milioane de euro, va construi o parte din platforma de cloud guvernamental public. Acest proiect ar urma să devină baza unui sistem digitalizat prin care cetățenii vor putea interacționa cu instituțiile publice.
De ce nu sunt de acord?
.
Securitate și Confidențialitate:
Este un mare risc să îți stochezi informațiile personale extrem de sensibile (cum ar fi datele din cartea de identitate, datele financiare, date medicale, diplome, acte de stare civilă) pe platformele unor companii private precum Microsoft (da, compania lui Bill Gates) sau Vodafone, care pot avea acces direct sau indirect la aceste date. Nu avem garanții clare privind protecția acestor date sau despre cum vor fi utilizate de către acești furnizori PRIVAȚI. Se pune întrebarea: Pe teritoriul căror țări vor fi trimise datele noastre personale?
.
Controlul asupra datelor:
Statul român își externalizează gestionarea unui sistem critic, care ar trebui să rămână în mâinile autorităților publice, nu ale corporațiilor private. Este extrem de riscant ca aceste date să fie partajate între mai multe companii globale.
.
Microsoft și lobby-ul pentru schimbarea regulilor:
„De notat este că, în urmă cu doi ani, când statul discuta regulile pe baza căror va fi construit cloudul guvernamental, Microsoft a condus, relativ discret, cu ajutorul Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS), o amplă campanie de lobby pentru a schimba propunerile inițial formulate de entitățile publice implicate.”
.
Aceasta nu este doar o simplă modificare tehnică, ci o intervenție directă asupra modului în care statul ar trebui să protejeze datele cetățenilor.
2. CLOUD GUVERNAMENTAL PRIVAT – Pericolele externalizării către companii telecom
,
Pe de altă parte, SRI a dat un contract tot de cloud guvernamental unei companii care nu este specializată în furnizarea de servicii IT – Orange România. Este vorba de un cloud guvernamental privat. Cu alte cuvinte, datele românilor (inclusiv cele biometrice, medicale, financiare, acte de stare civilă și alte informații sensibile) devin date private ale statului???
.
SRI justifică externalizarea infrastructurii IT naționale printr-o afirmație alarmantă:
„Infrastructura existentă este inadecvată, depășită și cu un grad scăzut de securitate.”
Cu alte cuvinte: statul nu este capabil să protejeze datele românilor, însă ni se solicită să acceptăm încrederea oarbă în cei care vor prelua controlul.
Orange România, companie cu pierderi de peste 150 milioane de euro în 2024, va „asigura” securitatea cibernetică a Cloud-ului Guvernamental Privat.
RISC DE CONFIDENȚIALITATE ȘI SECURITATE A DATELOR PERSONALE:
Stocarea datelor personale extrem de sensibile (date biometrice, date medicale, acte de stare civilă, informații financiare, etc.) pe serverele unor companii PRIVATE ridică mari riscuri privind protecția și confidențialitatea acestor date.
Întrebarea legitimă: Cine va avea acces real la datele noastre și cine le va proteja? Se vor împărți aceste date între diverse companii globale? Cum putem ști că nu vor fi utilizate în scopuri comerciale, sau mai grav, că nu vor ajunge sub controlul unor actori străini?
.
OBLIGAȚIA DE A DA DATELE PERSONALE PENTRU ACCESUL LA SERVICII PUBLICE:
– Chiar dacă statul spune că cartea de identitate electronică este opțională, în realitate, fără ea, nu vom mai putea accesa servicii publice, medicale sau bancare.
Întrebarea legitimă: Este oare opțională, dacă de fapt nu există alternative reale?
4. DATELE BIOMETRICE – CE RISCURI IMPLICĂ ACEST PROIECT?
.
Datele biometrice – amprente, față, iris, voce, vene, ritm cardiac – nu sunt simple informații. Sunt părți din tine. Sunt expresia unicității tale fizice și biologice. Spre deosebire de o parolă sau un card bancar, nu le poți schimba. Nu poți „reseta” o amprentă sau „invalida” o scanare facială dacă ceva merge prost. Odată ce aceste date sunt colectate, ele devin permanente – în mâinile altcuiva.
.
Ce se întâmplă după ce le-ai oferit?
• Sunt stocate în baze de date – unele locale, altele în cloud – cu promisiunea că sunt „sigure”.
• Sunt analizate de algoritmi care decid dacă ești valid, autorizat sau compatibil.
• Pot fi corelate cu alte date despre tine: locații, comportamente, achiziții, identitate financiară.
• Pot fi partajate între instituții (publice sau private).
.
Problema reală: nu mai deții controlul
Când ai introdus o parolă greșită, o schimbi. Când ai pierdut un card, îl blochezi.
Dar când ai dat datele tale biometrice, nu mai ai această libertate.
Le-ai oferit odată și ele rămân acolo. Chiar dacă ștergi aplicația. Chiar dacă „renunți”.
Ele devin active în sistemul altcuiva, într-un proces care, de cele mai multe ori, nu este transparent, nu este reversibil și nu mai este controlabil de către tine.
.
Dacă ajung într-un sistem expus sau controlat din exterior, pot fi folosite împotriva ta – pentru monitorizare, blocare, manipulare, șantaj, furt de identitate și chiar deschiderea de conturi bancare în numele tău.
.
Întrebarea morală majoră:
.
Este moral ca instituții – private sau statale – să dețină aceste date intime, permanente, fără ca tu să ai control real asupra lor?
În mod evident, nu.
Câte instituții îți oferă posibilitatea de a vedea unde ajung exact datele tale?
Cine îți garantează că, peste 5 sau 10 ani, nu vor fi folosite în alte scopuri?
Ce se întâmplă dacă aceste baze de date sunt atacate, vândute sau corupte? Tu ce poți face? Nimic. Nu îți mai poți schimba fața sau venele.
.
Ce spune legea?
Articolul 9 din Regulamentul GDPR (UE 2016/679):
Este interzisă prelucrarea datelor biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fără consimțământ explicit și informat.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:
Art. 7 – Respectarea vieții private și de familie: „Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie.”
Art. 8 – Protecția datelor cu caracter personal: „Datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod loial, în scopuri bine determinate și cu consimțământul persoanei vizate.”
Cine va fi responsabil pentru furtul sau utilizarea abuzivă a datelor? Cum vor fi despăgubite victimele acestor atacuri?
Atâta vreme cât instituții de renume mondial, precum NASA sau Pentagonul, sunt ținta constantă a atacurilor cibernetice, cum putem să avem încredere că datele noastre personale, stocate în acest cloud guvernamental gerat de COMPANII PRIVATE, vor fi suficient protejate? În cazul unei breșe de securitate, cine va fi responsabil pentru furtul sau utilizarea abuzivă a acestor date? Guvernul sau companiile private?
Această proorocire a Pr. Arhim. Justin Pârvu – ”În 3 ani, păstorii voștri vă vor vinde…” a făcut-o cu puțin timp înainte de a trece la Domnul (16 iunie 2013). În data de 16.06.2016, deci după FIX 3 ani, a început pseudo-sinodul din Creta, unde s-a oficializat, s-a concretizat, s-a semnat MAREA LEPĂDARE DE HRISTOS, de Biserica Lui cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească – cea Ortodoxă.
„Ce e rău în robie, nu e atâta robia. Rău e că, dacă trece prea multă vreme, omul se învaţă cu ea, cu robia, cu frica, cu supunerea, cu săru’mâna, să fie batjocorit şi să nu-i mai pese. Se-nvaţă ca pasărea cea proastă cu colivia, care uită și c-o știut zbura oare cândva sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare.”