Bate Crivățul, viscolind zăpada
Orașul a rămas pustiu, parcă,
Oamenii s-au adăpostit în case…
Ascult vântul care sună sinistru,
Care bate dușmănos și aprig,
Ca un cazac…
Vântul lovește turbat în acoperișuri,
În tabla caselor,
În oameni…
Măturând totul în cale…
Merg pe drum, clătinându-mă,
Cu obrazul șfichiuit
De lama rece a Crivățului…
Merg trist și apăsat de dureri,
Iar Crivățul acesta nemilos
Amplifică durerea sufletului meu…
Offff, vânt nebun, semeni
Frică, teroare, groază,
În suflet….
Deodată un gând îmi spune
Să ascult cu atenție glasul Crivățului
Și să aud ce spune…
În urechi îmi țiuie deodată:
SĂRĂCIE!!! SĂRĂCIE LUCIE!!!
E clar mesajul Crivățului…
Vântul bate a sărăcie în țară….
Offff! Vântul bate profetic
A sărăcie, dar mai ales a SĂRĂCIRE!!!!
Sărăcie lucie!!!
.
Cu durere, Pr. Andrei
