Am vizitat acum ceva timp… casa de copii
Și printre copiii necăjiți de acolo
Era unul singur… bolnav de SIDA…
Izolat, într-o încăpere separată
Subdezvoltat atât trupește cât și mintal…
Nu putea să vorbească, să… articuleze cuvinte…
Decât să îngaime… numai… a-ta-ta-ta-ta…
M-am apropiat de el
Și l-am sărutat pe creștet
Luându-l în brațe și strângându-l la piept
Cu multă afecțiune…
Din momentul acela, încercând să mă sărute și el
Mă strângea în brațe… anacronic,
Fără să-și coordoneze mișcările
Și mă lovea cu căpșorul firav
Lipindu-l de obrazul meu și…
Îngăimând a-ta-ta-ta-ta
A-ta-ta-ta-ta, a-ta-ta-ta-ta
Cerșea dragoste… și… oferea
Și mai multă dragoste…
Simțeai asta din suflarea gurii lui..
M-am despărțit cu greu de el
Căci nu voia să se desprindă de mine
Și am cugetat apoi, că acest copil
Nu primise niciodată adevărată dragoste
Atât de necesară… de vitală…
Căci toți se fereau de el
Din cauza bolii lui…
Mult timp, după aceea,
Am avut în minte gânguritul acela
Atât de plin de dragoste curată
Și de nevinovăție….
A-ta-ta-ta-ta, a-ta-ta-ta-ta!!!
A-ta-ta-ta-ta, a-ta-ta-ta-ta!!!
Și întrebându-mă, câți copii
Din lumea aceasta searbădă și rea
Se află în aceeași situație,
Ca pruncul acesta!!!
NU UITAȚI!!!!
A-ta-ta-ta-ta, a-ta-ta-ta-ta
A-ta-ta-ta-ta, a-ta-ta-ta-ta!!!!!
Cu durere,
Pr. Andrei
.
.
