MOTTO :
Foaie verde și-o păstaie
Tare-i greu ca să fii oaie !
Dar decât capră râioasă
Mai bine oaie de rasă!
.
POVESTEA OILOR PĂRĂSITE DE PĂSTORI
A fost odată ca niciodată
în lumea asta zbuciumată
și pusă numai pe război
am fost o turmă (toți) de oi .
Mereu cam…neascultătoare
adesea prea cuvântătoare,
nu-ntotdeauna gânditoare !
.
Totuși eram cu toate-o stână
ne-acoperea aceeași lână
și-aveau păstorii-același rost
și-o singură Colibă adăpost .
Dar urâtorul cel de bine
căruia pacea nu-i convine
a pus să dea în unii-o streche
să-i bâzâie pe la ureche
cum că nu-s toți păstori sadea
că unii sunt mai… cineva
Că pot… că sunt… că au… că vor…
și a fost vai de mama lor !
.
Cu sute de ani,timp în urmă
a rupt vicleanul biata turmă
de oi și berbecuți și miei
având mândria drept temei !
Nu i-a păsat că a durut
a sfâșiat-o cum a vrut !
precum și azi o tâlhărește
și ne-ncetat, viclean, lovește…
.
Și-a pus păstorii de s-au războit
cei aprigi stânele au părăsit,
după ce mult s-au tot certat
și loc de împăcare n-au aflat.
S-au supărat,s-au dezbrăcat,
sarica veche-au lepădat și,
făr-a se uita-napoi,
fără a le păsa de oi
s-au dus să-și facă un alt rost
și-altă Colibă adăpost !
.
Deci au ieșit din stâna lor,
din pajiștea strămoșilor,
s-au dus pe-aiurea-n”transhumanță” ,
adică au luat distanță
de toate câte le-aminteau
că ei Păstori De Oi erau !!
Coliba veche-au părăsit
poarta la stână au trântit
și-au început alt… ”păstorit” :
s-au apucat a fi ”păstori”
de capre și de iezișori
și câte-o oaie tra-la-la
cu-n miel buimac pe lângă ea !
.
Fiind cam tărișori de rânză
au vrut să facă ”altfel”brânză
au vrut ”altfel” să prindă cheag
pe alte pajiști, pe-alt meleag
Așa că s-au făcut ciobani(!)
unii apoi și-au zis mocani
paznici la stână- nu oieri
precum au fost până mai ieri
paznici de capre străinioare
și nu păstori de oi cuvântătoare !
.
Iar caprele, din fire rele
și zburdăcioase și rebele,
s-au cățărat ,
s-au zgăibărat ,
s-au căprărit în găști anume
și-acum au fel de fel de nume
și case special bengoase
ca pentru caprele râioase !
.
Păstorii care au plecat
și stâna lor din veac o au lăsat
pe delușor s-au înălțat
la înălțimea ce-au visat
cu-albușul să se uite-n urmă
la mult nevrednica lor turmă
ca să priceapă oaia odată
că ea de veci…e lepădată
și nu numai așa-ntr-o doară
ci pentru că-i….inferioară!
.
Păstorii cei supărăcioși
care plecat-au mânioși
cu sutele de ani în urmă
s-au adaptat la legile din noua turmă !:
Colibe au făcut de fițe
precum le place la căprițe
colibe noi , cât un palat
să-ncapă tot ce-au adunat
(și-au adunat !..au adunat !…)
.
Iar caprele luate-n stăpânire
și-au arătat adevărata fire
au pus și ele câteva condiții :
fără prea multe legi și interdicții
că ele-s capre de bon–ton
care nu pasc decât…gazon
și sar și țopăie de zor
doar unde le vrea mușchii lor !
.
Ba și-au găsit și un oier
care, spun ele, că-i din cer !
și au făcut cu el căsuță
și toți îi papă(!)…din mânuță !
(Nu povestim după ureche
povestea asta este veche
de sute de-ani, poate-o mie
cu iz de Răutate și Mândrie ! !)
.
Acum sunt mulți păstori-”ciobani”
pasc spre apus și-s plini de bani
și-s înnoiți în toate cele
dar… învechiți în multe rele !
Coliba veche,strămoșească
pe care-au vrut s-o năruiască
atunci când,vai! au căpiat
când capre s-au ițit din miei
Coliba e… la locul ei!
N-a sărăcit, are de toate
și e frumoasă peste poate !
Ea pentru oi este – ACASĂ
este-a cerului Mireasă
pe Valea Plângerii – Crăiasă !
.
Și oile din vechea stână
au rămas tot cu vechea lână
tot în pășunea strămoșească
cu buni păstori să le păzească ,
tot lângă vechiul lor izvor
tot lângă doina cea de dor
tot lângă Blândul lor Păstor
….Și-a trecut timp și-a trecut vreme
a trecut vreme peste vreme
…sute de ani am așteptat
să se întoarcă cei care-au plecat
să fim iarăși cu toți o turmă
dar de întoarcere…nici urmă !
.
Văzând că treaba-i încurcată
și nu ne mai unim odată
vrăjmașul urâtor de oi
a pus-o iarăși de-un război !
Și , unde s-a gândit să bată ?
În latura cea mai curată
a turmei Tatălui ceresc :
în cei care o străjuiesc
(sau ar fi trebuit s-o facă
dacă…și dacă…oare câți de „dacă”?!)
.
Și ce-a zis tangalachi-n mintea lui zbanghie ?
Să-i punem de-o apostazie !
Rețetă sigură ,doar una :
amestec adevărul cu minciuna,
jumătate-așa ,
jumătate-așa ,
să creadă fiecare ce o vrea,
dar să nu poată refuza
că-i din iubire treaba toată
cu dragoste amestecată !
( veninul nu e amintit
el se degustă… la sfârșit !)
.
Și uite-așa, păstorii cei rămași
s-au făcut oilor vrăjmași
răpuși de o târzie întrebare :
de ce nu-i bună capra, oare ?
de ce s-a despărțit de oaie ?
le udă doar aceeași ploaie
și-același soare le-ncălzește
și-aceeași iarbă le hrănește
donează tot la fel lactate
și au măgari la paritate …
.
De ce zice legea străbună
că n-are voie capra-n stână
și nici cu oaia laolaltă să trăiască
nici împreună ca să pască
iarba aceluiași imaș
și nici să bea dintr-un același izvoraș ?
În țarcul oilor de ce să intre
doar oaia care e cuminte
și doar pe poarta oilor
nu cum le place… caprelor !?
Și ce și-a zis mândrul păstor
de capre compătimitor
și înfocat de țapi admirator ?
.
Precum păstorul năimit
cu semeție a gândit
și-a viclenit
pe față și mai în ascuns
că gata ! este de ajuns,
că nu mai vrea să fie rob
că păstorirea e un ”job„
și ce ,adică, are oaia-n plus
că-i decât capra, padre, mai presus ?
.
De ce e mare hărmălaia
că se-ncusresc capra cu oaia ?
Și ce dacă își dau guriță
un țăpușor cu-o mioriță ?
Și cum de iedul cel cu barbă
nu e primit la oi, la iarbă ?
De ce pășunea oilor
e ferecată cu zăvor
și are gard de netrecut ?
Asta prea ține de trecut !
De ce doar noi suntem ACASĂ ?
De ce ne credem oi de rasă ?!
.
Doar lumea este în schimbare!
au spus păstorii cu mirare
De ce să fim noi acriviști
(unii au zis chiar extremiști !)
așa ceva nu se mai poate
s-o-ntoarcem pe… fraternitate
capre și oi – egalitate
Doar ici și colo, cine știe
să o dea pe…iconomie !
.
Și după ce s-au tot mirat
și în final s-au luminat
după ”cretoasă” luminare
s-au pus cu toți … pe-o treabă mare (!):
cu părăluțe de la stat
pășuni au ecologizat
Colibele-au restaurat
le-au reparat, împodobit
pe multe chiar le-au aurit
ba chiar și-n vârf le-au pus cea
(ceva ce nu se cuvenea !)
.
Precum la capre și la oi
au pus păstorii jilțuri moi
să nu se ostenească oaia tare
stând în genunchi, ori în picioare,
să-i fie bine la trupșor
să poată moțăi cu spor
să dormiteze, biata oaie
ca să nu simtă când o taie
că mult dorește a sa blană
madam tanti Uniunea Europeană !
.
Și-apoi, de datorie plini
fără regrete, chiar senini
păstorii noștri de mai ieri
s-au sfătuit cu alți… (b)”oieri”
să stabilească reguli noi
– nu pentru capre… pentru oi !!!
Să fie vai și-amar de noi !
.
Și-au pus cu toți de-o adunare
numită ”Marea Dezbinare”
având ca teme ”Căprăritul”
și ”Cum distrugem ”oieritul”
pentru a face legi și reguli noi
nu pentru capre, pentru oi!
Să fie vai și-amar de noi !
.
E jale mare și amară
pe plaiul de odinioară…
S-au strâns oițele în crâng
cu berbecuți, cu miei și plâng
că li s-a rătăcit păstorul
și nu mai spune adevărul !
.
Păstori, care până mai ieri
erau adevărați oieri
privesc acum pe sub sprâncene
și dau la oi sfaturi viclene :
că nu e rău să sari pârleazul
și nici să schimbi puțin macazul
s-o iei adică pe-arătură
dacă poftește- a ta făptură
că nu-i nimica de rușine
că ”trebe să ne simtem bine !”
Că orice iarbă este bună
chiar și cu iz de mătrăgună
că orișice pășune te hrănește
și că nimic nu otrăvește !
.
Și mint că lupu-i drăgălaș
că seamănă c-un îngeraș
că nu mai e cel din poveste
că de un timp…domestic este
nu mai e răpitor, viclean
de-acum e…vegetarian !
Că n-avem a ne teme de nimic
că suntem toți cam…”duși” un pic
de facem ditai tărăboi
noi, niște… amărâte oi !
.
… Basme, minciuni și nebunii
povești de adormit copii !
De adormit și-oaia sărmană
ce n-are grijă de-a sa blană
și care este programată
să fie cea dintâi mâncată !
.
Și bunii noștri ciobănași
din fluierele vechi doinași
crezând că ne e mintea strâmbă
au schimbat fluierul pe drâmbă
și ne-au ”cântat”, ne-au aburit,
crezând că, poate, ne-am tâmpit
și nu pricepem că ne cântă
de-nmormântare, nu de nuntă !
.
Dar oaia, deși, poate pare,
nu-i proastă chiar așa de tare
și-a înțeles marea durere
că-i pregătită de tăiere
nu de tătari și nici de huni
ci de păstorii ei cei buni
care au hotărât, secret
să vândă turma… la pachet.
.
Și plâng oițele, bocesc
și cu cuvinte se jelesc
pentru că ele-au priceput
Blândul Păstor c-a fost vândut….
.
– Noi te-am iubit, de lut păstor
ca pe lumina ochilor
și, iată, tu ne-ai lepădat
cu caprele te-ai aliat
și mintea, vai! ți-o ai schimbat
Gândul tău nu mai e la oi,
nici la pășuni, la vânt, la ploi
Tu vrei să-ți fie ție bine
chiar dacă-n schimb mă dai pe mine !
.
– Ești prigonit la fel ca noi,
dar ești păstor, noi suntem oi !
Tu poți mai tare să le spui
că noi suntem doar ale LUI
că oi rămânem, de-om muri
nu vom fi capre, orice-ar fi !
.
– Ce dacă te vor dezbrăca
și sarica ți-o vor lua
și te-or lăsa de vai și-amar
fără de cușmă și măgar ?
Te vom hrăni ,te-om apăra
la nimenea nu te vom da
dar fii pe veci apărător
al stânei și al oilor !
.
– Stăpâne, încă te iubim
și vrem o turmă ca să fim !
Turma să fie doar de oi
de berbecuți și mielușei ca noi
și nu de țapi cu aere
și nici de capre fraiere!
.
Că nu e capra, nu e rea
să se-ntoarcă dac-ar vrea
să fie cum a fost cândva!
să fie-așa cum este oaia
dar să primească sfântă baie
care să-o facă iar bălaie
s-avem cu toate-același rost
și-o singură Colibă adăpost !
.
…Dar…vorba unui filozof de miel :
nu toate oile-s la fel !
Nu toate oile jelesc așa de tare
nu toate s-au îmbolnăvit de supărare
Nu tuturora le-a păsat
că fluierele s-au schimbat
.
Că pân’ la urmă ce e de mirare
ce așa mare tulburare
că au dat doina pe un rock
și drâmba sună ca e fluieraș de soc ?
.
Nedumerite dar sprințare
joacă în horă unele mioare
și dau din mâini și din picioare
pe ritm de lentă lepădare…
cu unii berbecuți nebuni
și-așteaptă semne și minuni
nădăjduind că-n ceasuri grele
or să răspundă alții pentru ele !
.
Dar cele care mult au plâns
și mult amar în ele-au strâns
mioare veritabile și oi
s-au adunat într-un zăvoi
și toți și toate, fără frică
făcut-au cât o turmă mică…
Mică-mică, dar voinică !
S-au pus ca să se sfătuiască,
de noii lor”păstori ”să se-ngrădească
ce s-au facut fartati pe bune
cu caprele din alte stâne
de care au milă duioasă
dar de-ale lor oi nu le pasă !..
și îi primesc pe lupi la stână
și merg cu ei mână în mână
să schimbe apa din izvoare
să facă altfel de-”adăpare”.
.
…Plâng oile întruna, stâna plânge
nu are lacrime de sânge
dar cu jale tot jelește
și amarnic mai bocește :
– Grele timpuri, vremi de plâns
rele zile am ajuns
să-și plângă oaia păstorul
să jelească ea de dorul
stăpânului ei de plai
care-o îndemna la rai
căruia, de-o vreme-ncoace
gurița de frică-i tace
speriat mai tare el
decât bietul mielușel !
A intrat lupul în stână
și-acum Frica e stăpână !
Să-și scape pielea păstorul
s-a dat frate cu lupșorul
cu lupul și ursulețul
ca să-și apere ”nutrețul”…
.
Am încălecat pe-o șa
și v-am spus povestea-așa!
Nu e sfârșit de poveste
că-nainte, vai !… mai este !
De-aveți ochi – priviți, priviți !
cu urechile-auziți
cu gura mărturisiți.
.
Acuș clopotul va bate
fiecăruia de moarte
la păstor și la mioară
îi vine vremea să moară
și în zarea zărilor
Păstorul păstorilor
ne așteaptă trist, tăcut
să ne-ntrebe :
.
– Ce-ai făcut ?
Pentru tine-am suferit,
pentru tine am murit
și când M-au batjocorit
și M-au neguțătorit
înc-o dată și-înc-o dată
ai tăcut, ca altădată !
.
–Te-ai supus, cu viclenie
să îți fie bine ție
Să Mă aperi… te-ai temut
să te-mpotrivești…n-ai vrut !
N-ai spus nimic, te-ai ascuns
jalea Mea nu te-a străpuns
de Mine nu ți-a păsat
pe mâna lor M-ai lăsat
a prigonitorilor
și a hulitorilor !
.
– M-ai pălmuit cu îndrăzneala
M-ai lovit cu îndoiala
M-ai scuipat cu nepăsarea
M-ai biciuit cu trădarea…
Cuie-n mine ai bătut
deși EU ! EU te-am păscut !
cu dragoste și iubire
încă de la zămislire,
ba și zămislirea ta
a fost tot din voia Mea…
.
–Ce ai tu și nu ți-am dat ?
Ce-ai cerut și n-ai luat ?
Și-n vreme de tulburare
în timpuri de strâmtorare
Mi-ai făcut din spini cunună
mult mai tare și mai ”bună”
și Mi-ai apăsat-o bine
să nu uit că-i de la tine
să usture, să rănească
sângele să șiroiască
să Mă doară mult și greu
ca de la fratele Meu
ca de la copilul Meu…
.
–-Ce o să fac Eu cu tine
Când ai să te întorci la Mine?
când clopotul o să bată
și-ai să vii la Judecată ?…
.
….. clopot nu s-a auzit
Nădejdea nu a murit
mai e timp de pocăință
mai e timp de biruință.
.
Pricepe, oaie, sora mea,
Nu vor viclenii blana ta !
N-au poftă nici de-a ta cărniță
Ei sufletul ți-l vor, oiță !
.
.
PARASCHIVA RĂDOI
.
– iunie 2017 – la împlinirea unui an de la MAREA APOSTAZIE – Creta,
.
Detalii despre MAREA APOSTAZIE, despre oficializarea ereziei ereziilor – ecumenismul sincretist, în
materialele lămuritoare de la:
https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/
și celelalte de la:
.
.
.
SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE !
.
.
CITIȚI AICI TEXTUL IMNULUI ROMÂNIEI:
DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!
(până nu este PREA TÂRZIU)…
.
CĂUTAȚI ORICE CUVÂNT ORI EXPRESIE CARE VĂ INTERESEAZĂ DIN ACEST SIT, TASTÂNDU-L ÎN
SECȚIUNEA ”CĂUTARE”
DIN PARTEA DREAPTĂ-SUS, APOI APĂSAȚI TASTA ENTER,
DACĂ FOLOSIȚI UN CALCULATOR (LAPTOP SAU DESKTOP),
SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE AȘA CUM ARATĂ IMAGINEA DE MAI JOS:
.
DACĂ FOLOSIȚI UN TELEFON MOBIL (SMARTPHONE),
SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE LA FINALUL ORICĂRUI ARTICOL DIN SITUL
ROMANORTODOX.INFO
DEASUPRA SECȚIUNII ”ULTIMELE ARTICOLE”,
AȘA CUM SE VEDE ÎN IMAGINEA DE MAI JOS:
.
SĂ NE FIE DE FOLOS !
.
MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL,
FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,
DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,
ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE,
AJUTÂNDU-L SĂ CONȘTIENTIZEZE
în Duhul Adevărului, al Sfinților Părinți,
CE ESTE ȘI CUM SĂ SE FEREASCĂ DE
EREZIA EREZIILOR, VICLENIA VICLENIILOR
– ECUMENISMUL SINCRETIST
(CA FORMĂ A MARII LEPĂDĂRI DE ORODOXIE,
– ADEVĂRATA CAUZĂ A
UMPLERII PAHARULUI MÂNIEI LUI DUMNEZEU),
oferindu-le și materialul lămuritor de la:
https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/
și celelalte de la:
https://romanortodox.info/subiect/biblioteca/brosuri/
.
AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !
.
.
