Biserica apostată închide ușa întoarcerii la credință, iar cei care sunt deja în Biserică au mântuirea grav primejduită.
Lepădarea de credință prin acceptarea în masă a ereziei ecumeniste nu s-a petrecut așa, peste noapte. Această lepădare se ”coace” în Biserica Ortodoxă de peste o sută de ani. La români s-a ajuns în această situație jalnică și pentru că au existat aproape 50 de ani de comunism în care Biserica a fost marginalizată și s-a învățat în școli socialismul științific. S-a rărit mersul la biserică al oamenilor și odată cu asta apartenența la Ortodoxie a devenit una formală, bazată mai mult pe datini și obiceiuri și mai puțin pe înțelegerea profundă a adevărurilor de credință și mai ales pe punerea în practică în viața de zi cu zi a acestora. Astfel au fost și posibile toate fărădelegile petrecute înainte și după 1989, pentru că oamenilor nu le-a mai fost frică de Dumnezeu, în sensul respectării poruncilor Lui, și astfel totul a fost și este posibil. Cum să aperi o credință în care te-ai născut dar pe care n-o cunoști, și care se întâmplă să fie și singura credință adevărată și mântuitoare, tu nefiind deloc conștient de asta, în tip ce hoardele invadatoare își apără cu înverșunare păgânismul lor aducător de moarte, încercând să-l impună și altora. Jalnic!
După 1989 preoții ar fi trebuit să facă o adevărată reevanghelizare a poporului. Se cerea imperios asta. Dar nici preoții și nici poporul nu au fost prea interesați de așa ceva, fiind mai mult tentați pe cele ale vieții materiale. Scăpați din țarcul lagărului comunist, întoarcerea la credință nu a mai fost o prioritate pentru românii eliberați de constrângeri. Vroiau să aibă o țară ca afară, iar prăbușirea programată a economiei românești i-a și forțat să-și i-a lumea în cap și să plece, unii definitiv ”afară”. Intrarea in NATO și UE a fost începutul sfârșitului independenței României, iar românii au votat cu entuziasm și inconștiență aderarea la aceste organisme internaționale, că doar vroiam să fim ”civilizați”, vroiam să fim ”în rândul lumii”. Care lume? Cea occidentală apostată? Ei bine, da! În loc să ne uităm în sus și să cerem ajutorul lui Dumnezeu, noi am căutat alianțe lumești, trecătoare care acum fac legea în această țară, o exploatează și o jecmănesc până la ultima ei resursă. Ne întrebăm ce mai aparține de fapt românilor în colonia România, și de ce accepăm și permitem să se întâmple asta. Poate pentru că ne-am transformat într-un neam de slugi din care oricine face ce vrea? Însă oricât ar fi haosul de mare, atâta timp cât ai o biserică ce se întemeiază pe dreapta credință nu este totul pierdut, din contră există speranța de a se îndrepta lucrurile. Ori ierarhii care ar fi trebuit să fie garanții acestei drepte credințe, au vândut-o în Creta. Nu știu dacă realizează amploarea dezastrului pe care l-au provocat. Într-o biserică dreptmăritoare orice rătăcit, chiar ateu fiind are unde să se întoarcă, și posibilitatea de a se mântui. Biserica apostată închide însă ușa întoarcerii la credință, iar cei care sunt deja în biserică au mântuirea grav primejduită. Schimbările hotărâte în Creta s-au făcut în ascuns, fără consultarea și nici măcar informarea prealabilă a preoților și a poporului, și nici ierarhii nu au avut drept de veto, pentru că s-a aplicat sistemul papist al deciziei luate de fiecare patriarh în numele tuturor ierahilor. Așadar cei ce s-au rupt de dreapta credință bagă pe gât sub amenințări de tot felul de dogme noi, străine învățăturii Sfintei Scripturi, a Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți și care au fost statornicite de două mii de ani în biserică, și care trebuiau păstrate cu orice preț. Adevărații schizmatici îi acuză pe cei ce vor să păstreze dreapta credință neschimbată de schizmă. Dar fiecare își va primi la Judecata lui Dumnezeu plata conform dregătoriei sale, și responsabilităților ce decurg din aceasta: poporul pentru că a fost indiferent, nesimțitor, analfabet duhovnicește și aplecat spre cele lumești, preoților că nu au învățat poporul, nu l-au catehizat cum trebuie și nu au explicat cu claritate ce înseamnă noua dogmă de credință cretană, iar ierarhilor că nu au apărat cu prețul vieții dacă era nevoie dreapta credință. Fiecare va da scoteală în fața lui Dumnezeu pentru fiecare suflet care s-a pierdut, și de care era direct responsabil prin rangul pe care l-a avut.
Comentariul scris de Raluca, preluat de pe:
