Dumnezeu e-n toate…
E în mica floare plăpândă
E în parfumul ei…
E în verdele crud al firului
De iarbă…
E în petala tremurândă
A florii de mac…
Ce sângerează în rănile
Lanului de grâu…
Dumnezeu e-n… toate
E în gâza ce trăiește o zi doar
…în fluturele ce bate din aripi
Un timp atât de scurt… ca viața lui…
Dumnezeu a …atâta dragoste… dar și adevăr și… dreptate…
Și… în toată creația
Nu poți să nu simți
Această mare dragoste
Cu care… pe toate le-a făcut… pentru om…
Și bune foarte… cu multă-nțelepciune le-a făcut…
Dumnezeu e-n toate…
E-n ochii copilului
Cre ne privește… mustrând…
Necurăția noastră… a celor mari…
E-n toate Bunul…
E-n tunete, e-n fulgere
E-n clocotiș de ape
E-n vuietul mării și-n adânc
E-n talazul ce se prăvale năvalnic
E-n piscul muntelui
Învăluit în nori…
E-n vijelia care… deodată…
Spulberă praful drumului…
Dacă vei contempla în orice timp…
La acestea…
Nu poți să nu te cutremuri
De măreția cea amețitoare
A lui Dumnezeu…
De …atotputernicia Lui…
Dar și de fragilitatea cu care
Duhul Sfânt a lucrat
În firul de iarbă și în ochii de copil…
Dumnezeu e-n toate…
Și locul unde dorește să fie…
Cel mai mult…
E ÎN INIMA OMULUI…
Dar din păcate
Acolo nu mai are loc
Fiindcă-i ticsită
De griji lumești
De grija contului din bancă
De grija carierei…
De alte griji
Atât de efemere
Și de amăgitoare…
CRUNTĂ ÎNȘELARE!!!
Puține sunt inimile… foarte puține
Curățite prin multă suferință și lacrimi…
Ce păcat… Ce păcat!!!
CĂ LOCUL PE CARE L-A ALES DUMNEZEU
INIMA TA – SPRE A SĂLĂȘLUI ÎN EA,
E ferecată cu uși de fier și lanțuri…
Cu care ți-ai închis-o…
Ținându-L pe Creatorul Tău…
La usă… în frig…
Dar El… BATE! și …BATE!
DESCHIDE-I OMULE!!!
ȘI LASĂ-L SĂ INTRE!!!!
Cu bucurie și înfricoșare, Pr. Andrei
