Iadul e o realitate teribilă
E locul damnării veșnice
Pentru cei ce, prin propria lor voie
Și prin păcat
S-au despărțit de Dumnezeu.
Cumplit loc… tartarul…
Unde întunericul e…
La el acasă…
Unde dracii își arată
Pestilențiala hidoșenie….
Chinul e veșnic…
Zi și noapte….
Sufletele trăiesc o agonie
Ce depășește mintea omenească…
Cumplit loc de chin,
Unde nădejdea lipsește
Și unde disperarea e pâinea de zi cu zi
Pe care o mănâncă cu lacrimi amare
Damnații la iad…
Urlete și lacrimi, lacrimi și urlete,
Fețe omenești pline de groază
Văzând chipurile dracilor
Care îi chinuie în continuu…
Noapte veșnică, nesuferită miasmă,
Viermele cel neadormit al conștiinței care mustră continuu,
Și focul veșnic…
Iată iadul….
Și acum o să te întrebi, omule,
De unde știu toate acestea…
Îți voi spune doar atât
Citește Sfinții Părinți, omule,
Nu fi ignorant…
Și crede… crede cu tot sufletul
Cele ce citești aici…
Și …ar mai fi ceva…
Fă tot ce îți stă în putință, omule,
Să nu ajungi în locul acesta de chin!
.
.
Cu nădejde în mila Domnului, Pr. Andrei
