Mama

Cred că acest substantiv

E defectiv de plural

Adică nu poți spune

Că omul are

Pe lume, mai multe mame…

 

Cuvântul acesta e unic

Și împletește în el

Atâtea înțelesuri

Atâtea adâncimi, atâtea dureri,

Puține bucurii și acelea firave

Și de scurtă, preascurtă durată…

 

Mama… o țesătură de griji

De frici și de spaime

Încât omenirea făuri maxima

NUMAI MAMĂ SĂ NU FII!!!

 

Fiule, dacă tu crezi

Că poți pătrunde în inima de mamă

În adâncimile ei, în grijile ei fără de număr

În fricile ei, în zbaterile ei,

Te înșeli amarnic…

 

Mama, cuvânt dumnezeiesc

Prin care Sfântul a ales

Să dea viață oamenilor…

 

Mama , stânca din mijlocul mării

Pe care o lovesc valurile

Fără să o răpună sau…

Să o acopere…

Ci doar… cel mult să… o albească…

 

Ce poate fi mai frumos

Decât o mamă

Cu iarnă în păr

Înconjurată de vlăstare numeroase

Vlăstare pentru care

S-a jertfit întreaga viață…

 

Așa că, ai grijă, fiule,

Nu o lăsa să te aștepte

Prea mult timp pe veranda casei

Nu-i înșela așteptările

De mamă, care, tăcută,

Se roagă pentru fiul ei

Plecat peste mări și țări străine

Și pe care îl așteaptă cu înfrigurare..

Nu adăuga fiule,

La durerile vieții ei

O durere în plus

A fiului pierdut, care a  uitat

CĂ ARE O MAMĂ… UNA SINGURĂ!!!!