„Nimeni pe lume nu poate face întoarcerea ta, rugându-se în locul tău !

.

Oricine te iubeşte, se roagă pentru tine şi suferă pentru tine poate face mult pentru tine înaintea lui Dumnezeu, dar oricât te-ar iubi altcineva, oricât de mult ar vrea să facă şi ar face pentru tine, dacă tu însuti nu faci nimic şi nu vrei să faci nimic, totul este în zadar. Poti să fii foarte aproape de Domnul, poti să fii chiar în casa unde Domnul spală şi iartă păcatele altora, poti să fii chiar acolo, lângă cei care ascultă chemarea Domnului şi care vin şi se predau Lui, care se hotărăsc pentru El şi îşi aleg partea cea bună care în veci nu se va lua de la dânşii (Luca 10, 42), dar dacă tu însuti nu întelegi pretul clipei aceleia şi dacă tu însuti nu faci acest pas, rămâi afară. Uşa se va închide după ei, iar tu vei rămâne afară spre pierzare (Apoc. 22, 15).

.

Poti să fii chiar fiul unui părinte credincios sau sotul unei sotii credincioase sau părintele unor fii credincioşi, poti să trăieşti toată viata ta lângă suflete credincioase sau în familia celor credincioşi, dar dacă tu însuti nu te-ai născut din nou, dacă tu însuti n-ai adus inima ta la Domnul ca să ti-o spele, tu vei muri în păcatele tale, fără să vezi împărătia lui Dumnezeu, fără să fii mântuit şi vei fi despărtit pe veci de iubitii tăi care au fost credincioşi (Ioan 3, 3; Cor 6, 9-11; Efes. 2, 1-6; Tit. 3, 5; Evrei 10, 19-22).

.

Suflete drag, ajuns aici, te rog ia bine seama la ceea ce citeşti, întelege întocmai ceea ce îti spune şi îti cere Hristos! Iată, Hristos stă acum şi înaintea ta aşa cum stătea atunci în fata sfântului Său Apostol, gata să-l spele şi pe el aşa cum făcuse cu toti ceilalti dinaintea lui şi aşteaptă consimtământul tău. Aşteaptă supunerea şi predarea ta; nu te împotrivi, primeşte spălarea Lui!

.

Închipuie-ti ce ar fi fost dacă sfântul Petru ar fi stat ani de zile în hotărârea lui de a se împotrivi cu înverşunare încercării Domnului de a-i spăla şi lui picioarele, la ce înjositoare aşteptare L-ar fi supus el pe Domnul!

.

Şi totuşi, unii dintre noi facem aceasta de atâta vreme cu El, fără să ne îngrozim ce facem fată de Hristos. Ne împietrim inima în necredintă, ne adormim conştiinta în nepăsare, ne înjosim sufletul în faptă păcătoasă şi nu ne pasă de Domnul, Care aşteaptă de atâta vreme întoarcerea noastră (Isaia 30, 18; Apoc. 3, 20).

.

.

Preotul martir Constantin Sârbu, „Meditatii în Săptămâna mare”

.

.

.

.

.

.