„Pentru a păzi adevărul trebuie să vorbim la modul cel direct despre cei ce se depărtează de el pentru a păzi astfel turma și, dacă e posibil, a-i călăuzi pe cei rătăciți. Dar Biserica își deschide comorile pentru fiecare suflet – cu condiția ca el să asculte de adevăr și să primească învățăturile ei – iar aceste comori nu pot veni decât de la Sfântul Duh și nu din “reinterpretarea” unora sau altora.

(…)

Dar, în toate legăturile pe care le am cu susținătorii fermi ai Ortodoxiei din Biserica noastră, pot spune cu mâna pe inimă că nu am întâlnit nici unul dintre ei care să nu manifeste o iubire creștinească pentru cei rătăciți; dacă Patriarhul Athenagora s-ar fi pocăit de rătăcirea sa și s-ar fi întors la Ortodoxie, cred că ar fi fost primii care l-ar fi îmbrățișat. Cred că impresia contrară vine în special din partea criticii acelora a căror idee despre Biserică este foarte vagă și care acuză râvnitorii noștri de “lipsă de iubire“, pe când ei, de fapt, se împotrivesc cu toată dreptatea apostaziei”.