Zbori spre înalturi și cobori
Grațios pe coame de val
Țipătul tău îmi dă uneori fiori
Căci seamănă a tânguiri de final…
Rege al mării străbați înălțimi
Pe vârf de catarge te odihnești
Pe noi cei de jos, muritori, ne înveți…
Ce-nseamnă spre cer să tânjești…
N-ai casă, n-ai țară, n-ai cuib să rămâi
Odihna-ți e scârțâit de epavă
Te tângui mereu, suferința ți-o spui
Prin țipătul tău de pe-o velă de navă…
Rămâi neschimbat ca un bloc de granit
Al regnului păsăresc marinar
Străbați zilnic drumul dintre nadir și zenit
Ornitoregele meu solitar…
Și zi de zi îți reiei obiceiuri
Noi doi semănăm în două privințe
Și eu… și tu…, solitari, sus pe cheiuri
Tânjim spre înalturi și biruințe….
Cu sete de înalturi,
Pr. Andrei
