Poetul este asemenea unui
Sculptor…
Fiecare cuvânt e o piatră brută
Pe care poetul
Îl șlefuiește, până ajunge
Să strălucească…
Sculptorul are..o daltă
Cu care sapă piatra… rotunjind-o…
Dându-i forma finală, desăvârșită..
Opera de artă de care…
Se minunează tot omul care o privește…
Dalta poetului este însă sufletul său…
Cuvântul este astfel… trecut prin sufletul său
Care… în incandescența sa, îl curăță, îl modelează,
Îl șlefuiește până devine… diamant…
Dacă însă… dalta este boantă…
Nu poate săpa piatra, sau dimpotrivă
Ar putea răni piatra, făcând-o bucăți…
Așa și sufletul, dacă nu are incandescența optimă
Ascuțimea optimă… atunci…
Nu poate șlefui cuvântul…
Cuvânt care se va arăta neputincios
Și nu va spune nimic…
Vezi, omule cât de greu e să șlefuiești
Cuvântul…
Pentru că înainte trebuie
Să-ți pregătești temeinic dalta sufletului
Ca să nu dai greș…
Căci sarcina cuvântului nu e deloc lesne
Ci poate fi primejdioasă
Pentru cei ce nu au dobândit darul mânuirii lui.
Și mai e ceva: CEL MAI MARE SCULPTOR,
FĂURITOR DE NESTEMATE ETERNE
A FOST ȘI ESTE… ȘI VEȘNIC FI-VA…
EMINESCU…..
Cu dragoste,
Pr. Andrei
.
.
