Controlul economic total va pregăti instaurarea împărăției antihristului; aceasta o adeverește textul Apocalipsei. Fără un puternic sistem economic, care să-i permită să cucerească întreaga lume, antihristul nu va veni, deoarece nu va putea să conducă lumea fără să-i aibă ca ostatici pe majoritatea oamenilor (n.n. Cardinalul Ratzinger însuși a trasat o paralelă între „noua ordine mondială” americană și venirea antihristului).

Orice împotrivire din partea noastră contribuie la amânarea acelor evenimente, care totuși vor trebui să se înfăptuiască. După părerea mea, primejdia cea mai mare este să ne lăsăm expuși acestei prelucrări totale.

Oamenii, însă, nu vor să audă de așa ceva. Gândul le stă doar la ce vrei și ce nu vrei: la agonisirea de averi, la distracții, plăceri – un ospăț al ciumaților – și toate acestea astăzi când ne aflăm în preajma unor evenimente fatale.

Pretutindeni domnește lipsa de grijă și nepăsarea duhovnicească care sunt întreținute și de către mijloacele de informare în masă, care servesc cu slugărnicie aceluiași scop, deoarece s-a plătit deja pentru tot.

Iar cine plătește, acela comandă și muzica. Așa și în viața noastră actuală. Nu mai are niciun rost să ne punem speranța în unele personalități sau altele, în cine știe ce împrejurări favorabile.

Desigur, Dumnezeu Cel Atotputernic poate să îngrădească țara noastră de molima universală, măcar pentru un timp oarecare, deși Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul nu ne dă speranța că până la urmă vom reuși să ocolim această cursă.

Domnul poate să amâne timpul, pentru ca o parte a poporului nostru să se mântuiască, iar noi, dreptmăritorii creștini, credem în profețiile Sfinților Părinți, precum că în vremurile din urmă se va proslăvi duhovnicește împărăția rusească, în care se vor aduna cei mai aleși oameni de pe pământ, ca la sfârșit să fie toți împreună.

Credem în asta, dar avem nevoie de pocăință. Trebuie să fim vigilenți și să ne orientăm mai atent în lume. Să nu ne lăsăm captivați de pasiuni și de hazardul legilor pământene, fiindcă toate aceasta ne îndepărtează „cu success” de Dumnezeu.

Totul depinde de faptul dacă am trăit sau nu în Hristos. Nimic nu poate fi ascuns de Ochiul atotvăzător. Despre Dumnezeu vorbesc mulți dintre teologii contemporani, (n.n. mai ales cei care au studiat în apus, care a apus de la dreapta credință), dar sunt ei oare capabili să arate calea cea dreaptă a mântuirii aproapelui?

Mântuirea nostră stă în nădejdea atotcuprinzătoare în Domnul, și în lumina acestei iubiri vom putea să vedem adevărata natură a lumii acesteia, pentru ca să prevedem primejdia fără greș și să preîntâmpinăm dezamăgirile.

Revenind la chestiunea codificării, aș dori să adaug că nimeni nu ne poate da binecuvântare să luăm codul barat. Domnul ne-a dat voință liberă, care trebuie prețuită și păzită, pentru că nu există dar de la Dumnezeu mai prețios și mai mântuitor.

Am văzut cândva cum se sacrifică oile. Înfiorătoare priveliște! Imaginați-vă o turmă de cinci mii de oi mânate în țarcul abatorului. Animalele simt miros de sânge, încep să se agite. Cum s-o scoți la capăt cu ele? După cum s-a dovedit simplu, e simplu: capul turmei este scos de pe banda rulantă, urcat pe esplanadă și întreaga turmă se aliniază la rând. Berbecul însuși este ultimul care împărtășește soarta turmei.

Noi, cei scufundați în agitația lumii, în naivitatea noastră uităm ușor de noi înșine. Haideți să nu uităm că lucrarea mânturii noastre este lucrarea liberei noastre voințe omenești. Domnul ne-a dat această voință, iar noi s-ar cuveni s-o înmulțim în Domnul, și nu în fărădelegi.

Iată de ce este „fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul păcătoșilor” (Psalmul 1, 1) De ce grăiește Domnul despre fericirea celor ce nu merg în sfatul necinstei și în calea păcătoșilor nu stau? De ce? De aceea că, într-adevăr, lumea noastră arde-n foc și-n pară!

Și numai acela va scăpa de foc, care va rămâne credincios Domnului, legămintelor Sale, neținând seama de nimic, de nici un fel de împrejurări pe care ni le poate zugrăvi închipuirea sau ni le poate istorisi altcineva. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apocalipsa 22, 20)

Sfântul Lavrentie de Cernigov (1868-1950)

____________________

Sursa: Sfântul Lavrentie al Cernigovului – Viaţa, învăţăturile şi minunile, vol. 1, editura Credința strămoşească, 2003, pag. 99-100