Poezia este scrisă prin trăirile autorului avute în timpul săvârșirii Sfintei Taine a botezului lui – cea mai completă definiție dogmatică a botezului ortodox.  

.

IV. Botezul

.

Nu am venit la botez cu certitudini.

Am venit ca un om prea obosit

ca să se mai certe cu mâna

care îi oferă să-l ridice.

.

Rugăciunile erau vechi,

rostite într-o limbă pe care n-o înțelegeam,

dar fiecare silabă părea deja cunoscută,

ca și cum cerul le-ar fi spus peste mine

cu mult înainte să răspund.

.

Când apa s-a închis în jurul meu,

nu a fost tunet,

nu viziune,

nu glas din cer.

.

A fost liniște,

adâncă, neforțată,

ca un lac în zori

înainte ca prima pasăre să rupă suprafața.

.

Ceva în mine a încetat să se mai strângă.

Zgomotul interior, vremea mea constantă,

s-a liniștit.

.

Frânghia cu care încercasem

să mă trag spre Dumnezeu,

zdrențuită și arzându-mi mâinile,

a început să-mi alunece.

.

Dar nu am căzut.

.

Am înțeles, cu o claritate

care nu avea nevoie de cuvinte,

că nu eu fusesem cel

care mă ținea laolaltă.

.

Nu era evadare.

Nu era auto-îmbunătățire.

Era predare în brațe

care mă purtaseră

chiar și când fugeam de ele.

.

O amețeală blândă a venit,

nu de slăbiciune,

ci de ușurare bruscă.

.

Camere din mine pe care le bătusem în scânduri

s-au deschis și s-au aerisit.

.

Mirosul vechii putreziciuni

a fost înlocuit cu ceva curat,

aspru ca apa rece,

moale ca untdelemnul.

.

Au venit lacrimi,

dar nu de disperare.

Erau lacrimile unui om

care își dă seama că datoria pe care nu o poate plăti

a fost deja plătită

de Cineva care nu ține scorul

așa cum o face el.

.

Pacea s-a așezat,

nu ca o emoție trecătoare,

ci ca o Prezență

care nu depindea de starea mea.

.

Pentru prima dată,

am știut — nu ca gând,

ci ca fapt în oase —

că nu stăteam

în afara milei Lui.

,

Andrei – (Larry Karl Dickens)

.

.

Pentru întregul volum de versuri ale lui – click aici.