Poezia este scrisă prin trăirile autorului avute în timpul săvârșirii Sfintei Taine a botezului lui – cea mai completă definiție dogmatică a botezului ortodox.
.
IV. Botezul
.
Nu am venit la botez cu certitudini.
Am venit ca un om prea obosit
ca să se mai certe cu mâna
care îi oferă să-l ridice.
.
Rugăciunile erau vechi,
rostite într-o limbă pe care n-o înțelegeam,
dar fiecare silabă părea deja cunoscută,
ca și cum cerul le-ar fi spus peste mine
cu mult înainte să răspund.
.
Când apa s-a închis în jurul meu,
nu a fost tunet,
nu viziune,
nu glas din cer.
.
A fost liniște,
adâncă, neforțată,
ca un lac în zori
înainte ca prima pasăre să rupă suprafața.
.
Ceva în mine a încetat să se mai strângă.
Zgomotul interior, vremea mea constantă,
s-a liniștit.
.
Frânghia cu care încercasem
să mă trag spre Dumnezeu,
zdrențuită și arzându-mi mâinile,
a început să-mi alunece.
.
Dar nu am căzut.
.
Am înțeles, cu o claritate
care nu avea nevoie de cuvinte,
că nu eu fusesem cel
care mă ținea laolaltă.
.
Nu era evadare.
Nu era auto-îmbunătățire.
Era predare în brațe
care mă purtaseră
chiar și când fugeam de ele.
.
O amețeală blândă a venit,
nu de slăbiciune,
ci de ușurare bruscă.
.
Camere din mine pe care le bătusem în scânduri
s-au deschis și s-au aerisit.
.
Mirosul vechii putreziciuni
a fost înlocuit cu ceva curat,
aspru ca apa rece,
moale ca untdelemnul.
.
Au venit lacrimi,
dar nu de disperare.
Erau lacrimile unui om
care își dă seama că datoria pe care nu o poate plăti
a fost deja plătită
de Cineva care nu ține scorul
așa cum o face el.
.
Pacea s-a așezat,
nu ca o emoție trecătoare,
ci ca o Prezență
care nu depindea de starea mea.
.
Pentru prima dată,
am știut — nu ca gând,
ci ca fapt în oase —
că nu stăteam
în afara milei Lui.
,
Andrei – (Larry Karl Dickens)
