Iubiți credincioși,

Am simțit nevoia completării predicii de azi cu unele aspecte pe care le-am considerat nuanțate prea puțin cu privire la aplicarea iconomiei și acriviei. În primul rând, aș vrea să menționez că aplicarea iconomiei și acriviei are loc atât la ereticii condamnați sinodal cât și la ereticii necondamnați sinodal. La un moment dat, în predică, m-am referit la primirea ereticilor la ortodoxie, aici referindu-mă în mod exclusiv la ereticii condamnați sinodal, cum ar fi catolicii sau protestanții, pe care îi primim potrivit acriviei canonice prin Taina Sf, Botez, sau potrivit iconomiei prin Mirungere sau chiar prin simpla mărturisire prin care aceștia se leapădă de erezie. Ultimul caz s-a întâlnit în istorie, în timpul comunismului, când a avut loc trecerea greco-catolicilor la ortodoxie prin simpla adeziune prin care își exprimau dorința de a trece la dreapta credință. Iconomia s-a aplicat în funcție de contextul istoric, întrucât comunismul nu permitea botezarea a mii, poate zeci de mii de mireni și clerici greco-catolici. În acest sens s-a aplicat iconomia în primirea la ortodoxie a acestora prin simpla adeziune la ortodoxie. Primirea ereticilor condamnați sinodal la ortodoxie se face în aceste moduri, deoarece ereticul condamnat sinodal se află în afara bisericii, pe când acest lucru nu poate fi valabil și în cazul ereticilor necondamnați sinodal, respectiv a neîngrădiților de erezia ecumenistă, întrucât aceștia din urmă sunt în biserică, fiind mădulare bolnave afectate de erezie.

În celelalte cazuri din predică, m-am referit la aplicarea iconomiei și acriviei în situația primirii la slujbele preoților îngrădiți a ereticilor necondamnați sinodal, adică a neîngrădiților de erezia ecumenismului.

Prin urmare, am făcut la un moment dat afirmația că momentul aplicării acriviei în primirea acestor neîngrădiți la slujbe este acela când constatăm că omul respectiv bolește duhovnicește. Dar ATENȚIE!!!, doresc a nu se înțelege că aplicarea acriviei în acest moment înseamnă neprimirea la slujbe a omului care bolește, ci înseamnă a adopta o atitudine de trezire a acestuia, de conștientizare și responsabilizare a acestuia prin noi eforturi făcute de preotul ortodox în acst sens. Preotul merge până în punctul în care îl îndeamnă pe eretic cu fermitate să aleagă calea de urmat. Dacă și după acest moment, omul eretic continuă să bolească și nu se îngrădește de erezie, preotul respectiv trebuie să lase creștinul respectiv la mila lui Dumnezeu, Care va hotărî ce va face cu sufletul său. Chiar dacă ereticul respectiv continuă să participe la slujbele îngrădiților, nu este nici un pericol de întinare a ortodocșilor, deoarece preotul ortodox a epuizat toate eforturile omenești posibile în vederea îndreptării și salvării lui. Adică și-a făcut datoria. Din acest moment răspunderea aparține în mod exclusiv omului eretic care amână îngrădirea. Întinarea cu erezie a ortodocșilor are loc în momentul când preotul nu-și face datoria, având o atitudine laxă și nepăsătoare față de ereticii ecumeniști.

Închei prin a îndemna pe toți preoții să facă rugăciune multă la bunul Dumnezeu, în toate cazurile, ca să dobândească luminare de Sus să aplice corect iconomia și acrivia și să acționeze responsabil, ca să nu piardă, din nepurtarea de grijă a lor unele suflete, fapt ce le-ar periclita acestor preoți mântuirea.

Și pe final aș dori să adaug un citat care arată că laicii nu trebuie să se bage atunci când un cleric face iconomie. Laicii au voie să se amestece, numai atunci când s-au asigurat că e voia lui Dumnezeu să se amestece (în sensul îndreptării preotului), după multă rugăciune și efort duhovnicesc și numai când constată în mod obiectiv că preotul are o atitudine laxă duhovnicește față de eretici. Alminteri nu au voie să se amestece în chestiuni care nu-i privesc și la care nu sunt chemați de bunul Dumnezeu. Iată citatul cu pricina, extras din Scrisorile Cuviosului Serafim Rose către ucenicii săi:

„Ea (o fiică duhovnicească) este îngrozită de faptul că T. (altă fiică duhovnicească) a fost primită în Biserică (venind din romano-catolicism) fără Botez sau Mirungere. E greșit!, spune ea. Dar noi nu vedem nimic greșit. E de datoria preotului și a episcopului să decidă, și deci nu e treaba noastră (cu atât mai puțin a ei). Rânduiala prin care ea a fost primită a fost de mult aprobată prin iconomie, și poate că în acest caz a fost cea mai bună soluție, deoarece T. ar fi putut ezita și mai mult în fața Botezului. Pogorămîntul Bisericii a fost înțelept”. – pagina 223 din cartea Ne vorbește Părintele Serafim Rose- Scrisori, Editura BUNAVESTIRE, Galați 2013.

Să ne fie de folos !

CLICK AICI PENTRU TEXTUL IMNULUI NAȚIONAL AL ROMÂNIEI:

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE – CÂT (ȘI DACĂ) MAI POȚI !!!…

CITIȚI PÂNĂ LA CAPĂT

– INFORMAȚIA DE LA FINAL ESTE E-SEN-ȚI-A-LĂ ! ! !

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Detalii la:

HTTPS://ROMANORTODOX.INFO/ECUMENISMUL-EREZIA-EREZIILOR

ECUMENISMUL – EREZIA EREZIILOR | Român Ortodox (romanortodox.info)

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL,

FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE,

AJUTÂNDU-L SĂ CONȘTIENTIZEZE

în Duhul Adevărului, al Sfinților Părinți,

CE ESTE ȘI CUM SĂ SE FEREASCĂ DE

EREZIA EREZIILOR, VICLENIA VICLENIILOR

– ECUMENISMUL SINCRETIST

(CA FORMĂ A MARII LEPĂDĂRI DE ORODOXIE,

– ADEVĂRATA CAUZĂ A

UMPLERII PAHARULUI MÂNIEI LUI DUMNEZEU),

oferindu-le materialul lămuritor de la:

https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/

și celelalte de la:

https://romanortodox.info/subiect/biblioteca/brosuri/

IATĂ TEMEIUL CANONIC

AL ÎNTRERUPERII POMENIRII

EPISCOPULUI CĂZUT ÎN EREZIE :

. . . ! ! ! . . .

IATĂ DOVADA MARII LEPĂDĂRI DE HRISTOS,

DE ORTODOXIE, DE BISERICA CEA

”UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLEASCĂ”

A TUTUROR EPISCOPILOR – MEMBRII AI DELEGAȚIEI B.O.R.

DEPLASATĂ ÎN CRETA ÎN

:

! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !

! ! ! ! ! ! ! ! !

Sfântul Teodor Studitul:

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”.

Sfântul Atanasie cel Mare: