„Sa avem o pozitie de eroi, nu de milogi.

– Care trebuie sa fie atitudinea noastra de marturisire? Cum pot fi niste oameni simpli, care nu cunosc dogmele si nu stiu cum sa apere adevarul, eroi?

– Nu trebuie multa teologie ca sa fii erou, trebuie cu multa fermitate sa spui simplu: noi nu ne facem eretici. Ce au zis Sfintii Parinti, acela-i adevarul pe care-l credem si noi… Sarmanii oameni nu stiu nimic, pentru ca prefera sa fie milogi decat eroi, care cauta sa afle adevarul. Noi ramanem la crezul nostru, la sfanta noastra Biserica ortodoxa. Nu trebuie sa cautam noi mucenicia. Nici Mantuitorul nu a vrut sa ia crucea, dar daca i-a dat-o a luat-o si n-a mai lepadat-o, dar n-a zis ca ei…

– Cum sa cream o atitudine la nivel de mase atunci cand este multa dezbinare si intre noi, ortodocsii?

– Ca sa cream o unitate intre noi, trebuie sa ne asezam pe relatie de pozitie cu vesnicia. Voi nu va dati seama, cercetand adancul canoanelor, insemnarile si subinsemnarile lor, cat este de grav sa faci altfel decat a hotarat Biserica, prin sinoadele ecumenice. Daca vom actiona in conformitate cu canoanele si invataturile Parintilor, atunci vom crea si unitate, dar asa, daca ascultam mai mult de parerile organizatiilor mondiale de azi, nu are cum fi. Dar nu se poate nici fara cruce. Si stii ce inseamna cruce? Sa-ti iei ce nu-ti convine. Si toata frumusetea invierii Mantuitorului, daca n-ar fi fost crucea, nu era asa de grozava. Intai e munca si apoi roada muncii. Deci suntem in starea de efervescenta, adica de marturisire. Marturisirea noastra trebuie sa constea in adevar. Daca iti zice cineva: intovaraseste-te cu mine! Sa te gandesti mai intai: Dar tu cine esti?…

Mantuitorul a zis sa nu facem noi schimbari de dogme cum ne vine noua pe chelie, ca oricine ne-ar porunci, inger de sus de ar fi si daca ne invata altfel decat ne invata Evanghelia si Sf. Parinti, nu avem dreptul sa ascultam, cadem anatemei.(…)

Adevarul trebuie aparat, argumentul suprem este: cu o moarte toti suntem datori, dar una-i ortodox sa mori, alta-i ecumenist vandut.(…)

Dragii mei, in ierarhia bisericeasca credinta e cea mai inalta. Nu imparatul sau patriarhul este cel mai mare, ci adevarul prezentat smerit. Smerenia este cea mai mare. Si s-a facut scandal prin sinoade si adevarul a iesit lamurit. Deci mai trebuie si un pic de scandal, ca sa existe o rezistenta crestina…

Nu este lucru mic in viata raul cel mai mic. Adevarul trebuie aparat in intregimea lui. Sa acceptati sa muriti. Daca nu accepti lucrul acesta, te pacaleste usor. Nu va pacaliti. Eu n-as vrea sa fim in foc, dar daca pana la urma ne baga, nu suntem noi vinovati. Mai bine sa arzi in foc decat sa zici ca dusmanul…

Adevarul e unul. Si daca unul singur tine adevarul, acolo e Biserica. Nu e numai o fractiune din Biserica, e toata Biserica.”

.

Părintele Arsenie Papacioc

.

.

.

 

.