Sfântul Paisie Aghioritul – Diavolul, cu răutatea sa, face bine fără să vrea: desparte oile de capre. Se vor despărți oile de capre și vor trăi ca “o turmă și un păstor“

„Mirenilor însă li se cere să aibă relații cu cunoscuți și rude care trăiesc duhovnicește, ca să se folosească. Creștinul care se nevoiește în lume se folosește atunci când are legături cu oamenii duhovnicești. Oricât de duhovnicește ar trăi cineva, are nevoie – mai ales în vremea în care trăim – de prietenia cea bună. Contactul cu oamenii duhovnicești ajută mult – mai mult decât studiul duhovnicesc – deoarece această bucurie a legăturii duhovnicești îi dă o mare dorință să se nevoiască duhovnicește. Încă și la lucru, într-o slujbă obștească etc., este bine ca oamenii duhovnicești să se cunoască între ei ca să se întrajutoreze. Se poate, să presupunem, să apară o problemă între colegi, să trebuiască să se sprijine reciproc, dar unul să șovăie să vorbească celuilalt, dacă nu se cunosc.

– Părinte, dacă cineva nu vrea să ne ajute într-o nevoie, este corect să-i cerem din nou ceva de care avem trebuință?

– Nu, nu trebuie. Poate să nu aibă atunci posibilitatea să ne ajute. Este ca și cum mi-ai cere o cruciuliță și ți-o dau. Îmi ceri și altă dată, dar nu am să-ți dau și nu-ți dau. După aceea cumpăr cruciulițe, ca să am să dau și vii și tu, dar nu-mi ceri, deși eu aștept ocazia să le împart.

Astăzi, oamenii trăiesc în același bloc și nu se cunosc între ei. Mai demult existau case cu curți, care îi ajutau pe oameni să se cunoască între ei și la o nevoie unul îl sprijinea pe celălalt. Să presupunem că unul mergea cu căruța undeva și întâlnea pe drum un cunoscut de-al său. “De unde vii? Unde mergi?”, îl întrebă. “Într-acolo merg și eu. Urcă sus, să mergem împreună. Sau altul, de avea în plan să meargă undeva cu calul, îl întrebă și pe vecin: “Tu unde vrei să mergi? Dacă poți aștepta, peste trei ore plec cu calul și te pot lua cu mine”; sau “Mâine voi pleca într-acolo; hai la mine să dormi, ca să plecam împreună foarte de dimineață”. Se gândeau oamenii la celălalt și atunci când puteau ajuta cu ceva, nu evitau să o facă. Aveau curiozitatea cea bună și întrebau ca să se ajute în toate cazurile. Aveau cunoscuți chiar și în alte sate.

– Părinte, ce ajută ca oamenii să se lege duhovnicește?

– În zilele noastre, chiar de nu vor oamenii duhovnicești să se lege între ei, îi va sili diavolul să se lege. Diavolul, cu marea lui răutate, face cel mai mare bine astăzi în lume.

…………

Dacă avem stare duhovniceasca bună, sfințenie, influențăm mult, deoarece lucrează harul lui Dumnezeu și semenul nostru se folosește. Atunci când îl răbdăm pe fratele nostru din dragoste, acela pricepe. Precum și atunci când există înăuntrul nostru răutate, fără să se manifeste, iarăși o pricepe. Orice are un suflet, aceea și transmite. Patima va transmite patimă, mânia – mânie, urgia – urgie. În timp ce dacă în suflet există harisme, harisma se va transmite ca harismă.

– Adică atunci când cineva are legături cu oameni virtuoși, se folosește?

– Sigur că se folosește. Dacă vei merge la o chilie în care se tămâiază mereu, când vei ieși, vei mirosi a tămâie. Dacă vei merge într-un grajd, vei lua mirosul grajdului. Daca vei merge într-o casă lumească, atunci când vei pleca vei mirosi a parfum lumesc.”

_____________

Sursa – https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/06/01/sfantul-paisie-aghioritul-diavolul-cu-rautatea-sa-face-bine-fara-sa-vrea-desparte-oile-de-capre-se-vor-desparti-oile-de-capre-si-vor-trai-ca-o-turma-si-un-pastor/

.