„Singura încăpățânare a vieții tale să fie aceea de a iubi, orice ar fi.” – Maria Timuc

 „Singura încăpățânare a vieții tale să fie aceea de a iubi, orice ar fi. Să iubești dacă ești trădat, umilit, căzut, distrus, să iubești când ești bolnav și nu înțelegi de ce tocmai tu, să iubești când ești părăsit chiar dacă te doare până-n adâncul sufletului, să păstrezi iubirea când te devastează pierderile vieții, când oamenii dragi nu te înțeleg și nu te acceptă: aceasta-i încăpățânarea care- ți poate arăta ”realitatea existenței” și frumusețea ei spirituală, care-i doar lumină și iubire. Nici o altă încăpățânare nu este mai înaltă decât aceasta prin care faci din iubire țelul tău și nu-ți trebuie un timp special pentru asta, nu e nevoie să pleci din lume, nici să studiezi limbile pământului, cât să aduci bunătatea în fiecare colțișor din mintea ta și numai din ea să vezi existența. Cu ochii bunătății, cu ochii senini ai un copil să privești către tot ce te înconjoară și, făcând din aceasta un exerciu premeditat, conștient, vei simți că iubirea curge prin trupul tău, prin mintea ta și prin sufletul tău. Când renunți la a vedea cu ochii iubirii, renunți la adevăr și asta aduce suferință.”