“(…) Încheind capitolul al 13-lea din Apocalipsa, am considerat că ar fi de mare folos să oferim două fragmente din omiliile Sfântului Ipolit, episcopul Romei, martirizat pentru credință la mijlocul veacului al doilea. Una dintre omilii are titlul «Mărturii din Sfintele Scripturi despre Hristos și despre Antihrist». Cea de adoua, deși din perspectiva cercetării științifice există îndoieli în privința autorului ei, lucrarea circulând însă sub numele lui, are titlul «Cuvânt despre sfârșitul lumii și Antihrist, și despre cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.» (Se găsește în volumul șase din seria BEPES a editurii Apostoliki Diakonia, pag. 197 si 276).

Descrierile sunt foarte vii și impresionante, oferindu-ne o imagine despre felul cum se vedea la vremea aceea proble­ma Antihristului și a peceții lui. În dezvoltarea acestui subiect, pare că s-ar face o identificare între Antihrist și diavol, însă nu este vorba de așa ceva. Întrucât Antihristul acționează ca un instrument orb și cu totul dăruit Satanei, autorul vorbește de Antihrist ca și cum ar vorbi de satana însuși, fapt ce reprezintă acealași lucru. Aceste fragmente fac referire mai mult la situația oamenilor din timpul Antihristului, insistându-se mai puțin pe tâlcuirea anumitor aspecte. Cine este Antihristul ca dispoziție interioară, altfel spus ca persoană concretă, constituie lucruri asupra cărora am zăbovit deja și nu mai este nevoie să repetăm. Întrucât Sfântul Ipolit și-a dat viața pentru Hristos, vrem să auzim și vocea unui martir în această problemă. Să ascultăm așadar cu atenție cuvintele lui:

În fragmentul următor este descrisă starea oamenilor înainte de cea de a doua Venire a lui Hristos

6. Facem referire la toate acestea, spune sfântul autor (și are în vedere diferite profeții legate de situația dinaintea sfârșitului)pentru a ști ce durere și tulburare va stăpâni în ultimii ani, cum vor fi relațiile dintre oameni și ce fel de comportament vor avea, apoi despre invidia, ura, certurile, disputele,  lipsa de grijă a păstorilor duhovnicești față de oile lor cuvântătoare și lipsa de dispoziție de a asculta a poporului față de preoți.

7. Așadar fiecare va trăi după voia sa proprie. Copiii vor ridica mâna împotriva părinților lor, soția își va preda soțul autorităților spre a fi omorât, iar soțul își va trimite soția la tribunal pentru a fi judecată. Stăpânii se vor purta inuman cu robii lor (în limbaj modern, este vorba de șefi și subalterni), iar robii (subalternii și funcționarii) vor arăta nesupunere față de cei ce îi conduc. Nimeni nu va mai cinsti părul alb al celor în vârstă și nimănui nu îi va mai păsa de soarta celor tineri.

Bisericile lui Dumnezeu vor ajunge ca niște case de rând și se va generaliza o stare de decădere la nivelul tuturor bisericilor locale. Sfintele Scripturi vor fi disprețuite și pretutindeni vor fi cân­tate cântecele diavolului. Pământul se va umple de pornografie, curvii și călcarea jurămintelor făcute cu diverse prilejuri. Toate acestea vor fi urmate de magii și preziceri nenumărate, care vor domina viața așa-zișilor creștini. Din rândul lor se vor ridica falșii profeți și apostoli, șarlatani, oameni care îi vor strica pe ceilalți, răufăcători, mincinoși unii față de alții, curvari, jefuitori, lacomi, bârfitori, oameni plini de ură.

Păstorii Bisericii vor ajunge ca lupii. Preoții vor îmbrățișa minciuna. Monahii vor pofti bunurile lumii. Conducătorii nu îi vor mai ajuta pe săraci pierzându-și bunăvoința și compătimirea. Judecătorii vor călca în picioare dreptatea celor în cauză și, orbiți de daruri, vor deveni nedrepți.

8. Însă ce să mai vorbim de oameni, când elementele neînsuflețite ale naturii vor ieși din rânduiala și mersul lor firesc? Vor avea loc cutremure în orașe, epidemii, furtuni cu tunete și fulgere înfricoșătoare care vor arde case și pământuri cultivate, vânturi și vârtejuri ce vor biciui pământul, ridicând apa mării la cote nemaivăzuteMările vor fi agitate într-un chip nebunesc, iscându-se o adevărată nebunie în urma pierderii vieților omenești. Se vor arăta semne neobișnuite în soare și în lună, se va perturba mersul astrelor, vor izbucni conflicte între popoare, se vor isca perturbări atmosferice, ploi violente cu grindină, ce vor cădea cu putere pe pământ asemenea unor bolizi. Desfășurarea iernii nu va fi după rânduiala firească, fiind însoțită de înghețuri neobișnuite, iar apoi de încălziri bruște ce vor perturba natura, tunete din senin, incendii imprevizibile (putem face aici o legătură cu incendiile care de o vreme încoace, în fìecare vară, nu mai dau pace bietei noastre țări). În general pe tot pământul va stăpâni jalea, fără să se întrevadă de undeva vreo alinare, întrucât se va înmulți păcatul și dragostea multora se va răci, după cum prevestește Domnul (Matei 24,12).

În mijlocul tuturor acestora, a zăpăcelii și dezordinii generale, Hristos, Domnul a toate, tună și strigă cu voce puternicăaveți grijă să nu fiți înșelați, căci mulți vor veni în numele Meu, spunând fìecare despre sine: «eu sunt Hristos» și «că s-a apropiat sfârșitul». Nu vă lăsați păcăliți ducându-vă după ei. Atunci când veți auzi că se vorbește de războaie și revolte nu vă pierdeti curajul. Acestea vor preceda sfârșitul, însă sfârșitul nu va fi încă.

În fragmentul de text ce îl precede pe cel la care vom face referire, sfântul autor face o analiză a profeției Patriarhului Iacov făcută cu puțin înainte să moară. Acolo este profețit că Hristos va ieși din neamul lui Iuda, în timp ce Antihristul va proveni din neamul lui Dan, cel de-al șaptelea fiu al lui Iacov. Iar sfântul spune în continuare:

Despre Antihrist

«După cum se spune că Hristos Se va naște din neamul lui Iuda, așa se spune și că Antihristul se va naște din neamul lui Dan. Domnul și Mântuitorul nostru a fost numit leu datorită trăsăturii Sale împărătești și slăvite. Într-un chip asemănător, Sfânta Scriptură i-a dat cu anticipare numele de leu și diavolului, adică Antihristului, care va fi instrumentul diavolului datorită caracterului său violent și ti­ranic. Diavolul amăgitor vrea să se asemene întru toate Fiului lui Dumnezeu. Leu este Hristos, leu și Antihristul. Hristos este Împărat al cerurilor și al celor de pe pământ, împărat se va face și Antihristul pes­te cele pământești. Mântuitorul S-a arătat ca un Miel? Ca un miel se va arăta și Antihristul, deși interiorul lui va fi de lupA primit Hristos să fie tăiat împrejur? Atunci va accepta și potrivnicul același lucru. A trimis Hristos pe Apostolii Săi la toate neamurile? La fel va face și acesta, trimițând apostoli mincinoși. A adunat Hristos oile cele risipite? La fel va face și el: va aduna în același chip poporul risipit al evreilor. A dat Hristos tuturor celor ce cred în El Crucea Sa cinstită și dătătoare de viață? La fel va da și acesta semnul său propriu (semnul fiarei)S-a arătat Domnul ca om? Atunci și el, în chip asemănător, va fi om (în persoana Antihristului). Și-a făcut cunoscut Hristos trupul Său ca fiind Templu, ridicându-l din moarte după trei zile? Și acesta își va ridica la Ierusalim un templu făcut din piatră. Toate aceste șiretlicuri amăgitoare se vor arăta în adevărata lor lumină în cele ce urmează, pentru toți aceia care vor ști să asculte cu pricepere.

«Sfânta Scriptură vorbește de două veniri ale lui Hristos, Mântuitorul nostru. Prima, cea după trup, a avut loc fără să I se aducă vreo cinstire, arătându-Se cât se poate de smerit. Cea de a doua venire a Lui va fi întru slavă, când Se va arăta din cer cu putere dumnezeiască, înconjurat de îngeri și de toată slava cerească. Prima Sa venire l-a avut ca înaintemergător pe Ioan Botezătorul. Cea de a doua venire, atunci când va veni întru slavă, va avea ca înaintemergători pe Enoh, pe Ilie și pe Ioan Teologul. Ia aminte la iubirea de oameni a lui Hristos, Care se interesează de oameni, revărsându-și mila asupra neamului omenesc și în acele vremuri din urmă, întrucât nici atunci nu ne va lipsi de profeți. (…)

Hristos îi va trimite profeții Săi ca să ne învețe, să ne aducă la cunoștință cele trebuitoare și să ne întoarcă de la lucrarea Satanei în urma apariției Antihristului. Acest lucru ne este spus cu anticipare prin profetul Daniel:

„Și va întări făgăduința la mulți o săptămână, și în mijlocul săptămânii va înceta jertfa și turnarea, și în Biserica (Sfântă) va fi urâciunea pustiirilor, și până la Sfârșitul vremii nu va înceta pustiirea” (Daniel 9, 27).

Săptămâna la care face referire profetul înseamna cei șapte ani care se vor derula la sfârșitul veacurilor. Cei doi profeți împreuna cu Ioan vor avea la dispoziție jumătate din această săptămână de ani pentru a denunța în toată lumea stăpânirea Antihristului. O mie două sute șaizeci de zile vor propovădui în lume. Îmbrăcați în haine de păr, adică în hainele cernite ale durerii și pocăinței. Ei vor face minuni nemaiîntâlnite, cu nădejdea că în felul acesta vor mai înmuia inima oamenilor pentru a se întoarce prin pocăință de la o viață ce va atinge culmea fărădelegii și necinstirii lui Dumnezeu.

„Și de va vrea cineva să-i vatăme pe ei, foc iese din gura lor și mistuie pe vrăjmașii lor; și de va vrea cineva să-i vatăme pe ei, așa trebuie acela să se omoare. Aceștia au putere a închide cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele prorociei lor și putere au peste ape a le întoarce în sânge și a bate pământul cu toată rana, ori de câte ori vor voi” (Apocalipsa 11, 5-6).

Iar dupa ce vor propovădui toate acestea vor cădea sub lovitura de sabie a diavolului. În acest fel se va împlini lucrarea mărturisirii lor, după cum spune profetul Daniil, care a prevestit că fiara ce va ieși din adânc se va lupta cu Enoh, cu Ilie siIoan, biruindu-i și omorându-i, întrucât au refuzat să aducă slavă diavolului. Refuzul lor va însemna că se vor opune acelui corn mic văzut de Daniil în vedenia sa despre fiara (și care reprezintă un anumit impărat fioros, dur și tiranic; Sfântul Ipolit vede în acesta pe Antihrist). Acel împărat își va înălța cornul (fruntea) cu inima cuprinsă de mândrie, adică se va înălța pe sine însuși, pentru a fi slăvit ca dumnezeu, prigonindu-i pe sfinți și proferând hule la adresa lui Hristos.

Șirul povestirii, continuă Sfântul, m-a făcut să ajung în zilele împărăției lui Antihrist. Trebuie însă să vorbesc din nou despre nașterea și ridicarea lui și apoi să merg mai departe în dezvoltarea temei noastre.

După cum am menționat la început, Antihristul, Diavolul și fiul fărădelegii încearcă să se asemene întru toate cu Mântuitorul nostru Hristos. Domnul, întrucât a vrut să mântuiască neamul omenesc, S-a născut din Fecioara Maria și, având chip de om, l-a călcat și l-a biruit pe vrăjmaș prin puterea dumnezeirii Sale. Antihristul se va naște pe pământ dintr-o femeie ticăloasă, pe care o va înfățișa însă în chip mincinos ca, fiind fecioară. Dumnezeul nostru a venit la noi cu trup omenesc, așa cum i-a dat lui Adam și urmașilor lui, însă fără de păcat. Diavolul, chiar atunci când ia în stăpânire sau se manifestă printr-un trup, acesta îi aparține în mod indirect, întrucât nu poate apărea ca om real, purtător de trup. Cum ar putea de altfel să poarte un trup pe care nu doar că nu l-a creat, ci și îl războiește în fiecare zi? După cum Hristos și-a ales Apostolii, așa și Antihristul își va face o mulțime de ucenici, care vor fi asemenea lui în răutate și fărădelege.

Mai întâi de toate va iubi neamul evreilor. Va face semne uimitoare și minuni însă nu adevărate, ci mincinoase și ticăloase, pentru a-i înșela pe cei aseme­nea lui în lipsa de cinstire. Și va încerca, dacă este posibil, să-i îndepărteze și pe cei alesi de la dragostea lui Hristos.

La început se va arăta blând, plin de dragoste, liniștit, evlavios, plin de pace, urâtor al nedreptății, cu silă de daruri și potrivnic idolatriei. Va spune că îi face plăcere să mediteze asupra Sfintelor Scripturi, că îi va cinsti pe preoți, va cinsti bătrânețea, că nu va accepta desfrâul, curvia, că îi este silă de adulter și nu va da atenție acuzelor (împotriva altora), nu va accep­ta jurămintele, va fi iubitor de străini, prietenul celor nevoiași și milostiv. Va face îndemnuri la dragoste și nu va avea în general bogatie.

Toate aceste le va face ca un viclean și prefăcut, voind să-i înșele pe toți pentru a-l face împăratul lor. Când mulțimile oamenilor vor vedea atâtea virtuți și lucrări uimitoare, vor fi toți de acord  într-un singur glas, să-l declare împărat, spunându-și între ei: „Mai este cineva în generația noastră atât de bun și de drept?” El va fì prețuit în special de neamul evreilor, pentru că se așteaptă să-l vadă împărat. Vor veni așadar toți la el pentru a-i spune: Toți vom asculta de tine. Toți avem încredere în tine. Te vom recunoaște ca cel mai drept de pe tot pământul. Toți nădăjduim să ne mântuim prin tine. Prin tine am acceptat de altfel să luăm niște hotărâri drepte de nezdruncinat.

La început, însă, din viclenie, omul minciunii și fărădelegii nu va accepta o astfel de slavă la adresa lui. Oamenii vor insista, rugându-l să primească titlul de rege, iar el în cele din urmă va accepta. După aceasta însă își va vădi mândria, cel blând va deveni iute la mânie, cel care caută dragostea se va dovedi lipsit de îndurare, cel smerit la cuget va deveni mândru și inuman, cel care ura nedreptatea îi va prigoni pe cei drepți.

Ridicat la demnitatea împărătească, va face război. Apoi va zidi templul Ierusalimului, pe care îl va termina foarte repede și îl va da iudeilor. Apoi se va arăta atât de mândru, încât se va înălța deasupra a toate și a tuturor și va profera hule la adresa lui Dumnezeu, crezând ticălosul despre sine că este împărat veșnic a toată lumea, neînțelegând nenorocitul că împărăția lui va fi desființată repede și că îl va cuprinde focul ce îi este pregătit lui și tuturor celor cel ascultă și lucrează pentru el.

Acum fiți atenți, voi, frații mei, cei care Îl iubiți pe Dumnezeu, ce mare strâmtorare va domni în zilele acelea. Va fi cum n-a mai fost niciodată de când este  lumea și nici nu se va mai repeta. Strâmtorarea aceasta va fi numai în acei ani.

Atunci omul fărădelegii se va așeza deasupra conducătorilor lumii și nu se va mai purta ca un om evlavios, ci va apărea tuturor și în orice împrejurare dur, năprasnic, mânios, furios, cumplit, nestatornic, dezgustător, odios, respingător, fiara neîmblânzită, mândru, detestabil, viclean. Se va strădui să arunce în groapa pieirii tot neamul omenesc și își va înmulți ticăloasele lui minuni… Iar oamenii, văzând tot ce va face el, vor fi înșelați… După toate acestea, cerul nu își va mai da răcoarea sa. Norii nu vor mai aduce ploaie. Pământul va refuza să-și dea rodul său, marea va deveni murdară, râurile vor seca, peștii mărilor vor muri, iar oamenii vor pieri de foame și sete. Tatăl și fiul vor muri împreună, ținându-se unul pe altul în brațe. La fel și mama cu fiica. Gropari nu vor exista și pământul întreg va puți de la cadavrele aruncate ici și colo… Atunci se vor abate asupra pământului epidemii cumplite și mortale. Vor răsuna bocete de nemângâiat, plânsete și tânguiri neîncetate. Oamenii îi vor ferici pe cei care au apucat să moară înainte, spunând: deschideți mormintele și primiți-ne și pe noi, ticăloșii și nenorociții. Deschideți sicriele voastre, ca să intrăm și noi, neamurile și cunoscuții voștri vrednici de milă. Ah, fericiți sunteți că nu ați ajuns zilele acestea. Fericiți sunteți voi că nu ați pătimit aceste chinuri, că nu ați trăit viața noastră plină de durere, nici nu ați trecut prin epidemiile acestea ucigătoare și fără putință de alinare care ne biciuiesc fără milă și nici prin nevoile înfricoșătoare ce ne strâmtorează sufletele.

Apoi ticălosul își va trimite solii în fiecare ținut, chemând lumea să i se închine, promițându-le că le va da grâu, vin și multă bogăție. Toți vor merge la el datorită foametei și i se vor închina. Atunci acela îi va însemna pe mâna dreaptă și pe frunte, pentru ca nimeni să nu își mai facă cinstita Cruce cu mâna dreaptă la frunte, fiind legată astfel de semnul fìarei pus pe ea. Practic, din acel moment al primirii semnului, nu vei mai putea face cruce pe nici o parte a trupului, căci el va aparține cu totul înșelătorului. Un astfel de om va fi rob și sclav al aceluia, pentru el nemaifiind cu putință pocăința. Cel ce va primi semnul se va da pe sine pieirii, rupându-se și de Dumnezeu, și de oameni. Înșelătorul va oferi în schimb ceva alimente drept răsplată pentru primirea peceții sale ticăloase și dezgustătoare. Pecetea ticălosului de pe mâna dreapta și frunte va fi numărul 666. Cred, însa nu știu cu siguranță, întrucât în spatele numărului 666 se pot afla multe nume, ca pecetea aceasta va însemna APNOYME (Se transliterează din greacă ARNOYMAI și se citeste ARNUME. În greacă, verbul αρυ-oύπαι (arnume) are sensul de a nega, refuza, a te lepada [n.tr.] ) (ARNUME), fìind echivalentul numarului 666. (Fiecarei litere ii corespunde o cifra A=l, P=100, N=50, O=70, Y=400, M=40, E=5. Suma lor face 666). Acest nume constituie doar o presupunere, având în vedere că la început, în timpul prigoanelor, vrăjmașul, prin slugile lui din rândul idolatrilor, le adresa martirilor lui Hristos acest îndemn: Leapădă-te de Dumnezeul tău răstignit!

Un astfel de lucru se va petrece și cu pecetea urâtorului binelui. Semnificația lui va fi în realitate ARNUME (ma lepăd, îl tăgăduiesc, refuz) peFăcătorul cerului și al pământului. Mă lepăd de botez. Refuz să mai aduc slavă lui Dumnezeu, devin adept al tău (al Satanei) și în tine cred. Acest fapt al tăgăduirii va fi prorocit de profetii Enoh si Iliecare vor spune:

Să nu vă lăsați convinși de cel ce va veni sub chip de prieten, întrucât el este vrăjmașul, potrivnicul  stricătorul celor bune, adică fiul pierzariiEl nu vrea decât să vă înșele. Pentru refuzul vostru vă va omorî înjunghiindu-vă cu sabia lui. Luați aminte și fiți atenți la înșelăciunea vrăjmașului.

Băgați de seamă, așadar, la felul în care uneltește ticălosul, ca să întunece pentru totdeauna mintea omului. Antihristul va încerca să-i arate pe demoni îngeri de lumină, fiind scoși la iveală armate întregi de demoni. El va arăta cum chipurile se înalță singure la cer, în sunet puternic de trâmbițe, în ovații și nemaiauzite cântări. Moștenitorul întunericului se va arăta strălucitor ca o lumină. El va porunci demonilor ce vor lua chip de îngeri să ducă la îndeplinire cu cutremur voia sa. Va trimite în munți, în peșteri și în găurile pământului cete de demoni să-i caute pe cei care au evitat să i se închine și s-au ascuns acolo. Pe aceștia îi vor aduce în fața lui spre închinare. Pe cei care se vor lăsa convinși îi va pecetlui cu pecetea sa, iar pe cei ce vor refuza să se închine, îi va omorî, supunându-i unor pedepse neînchipuit de aspre, la chinuri înfricoșătoare prin felurite metode. Tot ce se va petrece atunci va fi cum n-a mai fost vreodată, cum nu s-a mai auzit și nu s-a mai văzut de când e lumea.

Fericiți cei care îl vor birui pe tiran. Vor fi mai slăviți și mai mari decât cei dintâi martiri. Se vor arăta mai mari decât ei. Întâii martirii i-au biruit pe aghiotanții diavolului. De ce laude nu vor fi vrednici și ce cununi de mare preț nu vor primi de la Împăratul Hristos martirii de la sfârșit, ce se vor lupta cu diavolul însuși, adică cu Antihristul, fiul pierzării?

Haideți să ne întoarcem la șirul povestirii noastre. Când oamenii de atunci vor lua pecetea, însă nu vor afla hrana și apa făgăduită, vor veni la Antihrist și îi vor zice plini de durere: „Dă-ne să mâncăm și să bem ceva, întrucât ne sfârșim în tot felul de nevoi. Poruncește cerului să dea ploaie. Îndepărtează de la noi fiarele ce ne ucid…” Atunci, ticălosul, plin de toată neomenia, batjocorindu-i și ironizându-i, le va zice: „Cerul nu vrea să dea ploaie. Pământul nu vrea să-și dea roadele sale. De unde să vă dau eu mâncare?”

Atunci, auzind cuvintele ticălosului acestuia, oamenii grozav de sărăciți vor înțelege că au de a face cu vicleanul diavol. Vor plânge cu durere și vaiet, își vor lovi capetele, își vor smulge părul din cap, își vor zgâria fața cu unghiile și vor spune unul către altul : Vai, ce nenorocire a venit peste noi! Ce lucru cumplit am putut să facem! La ce schimb ticălos ne-am angajat! Cât de mare a fost căderea noastră! Cum am fost înșelați de înșelătorul, îndreptându-ne spre el? Cum în timp ce ascultam Scripturile, nu am vrut să le înțelegem?”

Atunci, cei ce vor fi legați de cele lumești și robiți de poftele veacului acestuia păcătos, ale acestei vieți trecătoare, vor fi duși la diavolul și vor fi pecetluiți. Cei care ascultă însă Sfintele Scripturi,  ținându-le în mâinile lor spre cercetare și băgându-le bine în mintea lor, aceștia vor scăpa de înșelare. Vor înțele­ge uneltirile Antihristului și trufia înșelăciunii lui și se vor ascunde în munți și în găurile pământului, unde, cu lacrimi și cu inima zdrobită vor căuta pe Domnul Cel iubitor de oameni, singurul Care îi va putea scoate din cursele demonilor. Domnul îi va scăpa pe cei credincioși de smintelile cele cumplite ale Antihristului acoperindu-i în mod nevăzut cu dreapta Sa cea ocrotitoare pe cei care vor nădăjdui și vor cere după cuviință mila Lui.

Vezi, frate, ce post și rugăciuni vor face atunci sfinții, adică creștinii credincioși? Bagă de seamă ce vremuri și zile aspre îi așteaptă pe cei rămași în orașe și sate. Atunci oamenii vor merge de la răsărit la apus și de la apus la răsărit și vor plânge cu glas mare. Ziua vor aștepta venirea noptii pentru a se odihni, iar noaptea, din pricina cutremurelor și furtunilor ori a altor încercări, își vor dori să aibă măcar puțin parte de lumina zilei, înfricoșați de moartea cumplită ce le va da târcoale. Atunci întreg pământul va fi în doliu, marea va fi în doliu, văzduhul va fi în doliu. Vor fi în doliu animalele și păsările sălbatice. Vor fi în do­liu munții și înălțimile, câmpiile și copacii, tot neamul omenesc va fi în doliu, întrucât toți s-au îndepărtat de Dumnezeul Cel sfânt și l-au crezut pe înșelător, primind pecetea ticălosului și luptătorului împotri­va lui Dumnezeu în locul Crucii dătătoare de viață a Mântuitorului.

Și bisericile vor fi în doliu, cu jale adâncă, întrucât nu va mai avea loc Sfânta Euharistie, nici nu se vor mai aduce tămâieri și slujba plăcută lui Dumnezeu. Cele sfinte ale Bisericii vor fi tratate fără cinstirea și frica cuvenită, după cum spune și psalmistul, precum sunt cele vândute la tejghelele improvizate pentru fructe și legume ce sunt purtate dintr-un loc în altul. Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos nu se va mai prefa­ce în cadrul Tainei Sfintei Euharistii. Sfânta Liturghie și cântarea bisericească va înceta. Nu va mai avea loc citirea Scripturilor. Asupra oamenilor va stăpâni așadar întunericul, răsunând bocete prelungi; un «vai» se va auzi din gura tuturor. Atunci vor arunca argintul și aurul pe drumuri și în piețe și nimeni nu va alerga să îl adune, privindu-l cu dispreț. Toți vor încerca să scape de chinurile la care îi va supune vrăjmașul diavol, însă nu vor putea, din pricina semnului de pe trupul lor (pecetii lui), care îi va vădi în orice loc. Din afară vor fi înconjurați așadar de teroare și înfricoșări de tot felul, iar din interior, tot de frică și groază, ziua și noaptea. În piețe și în case vor fi cadavre și va domni foametea și setea. Pretutindeni se va auzi plânset și vaiet…

Atunci însă, Dumnezeu Cel îndurat, plin de iubire de oameni, nu va lăsa fără mângâiere sărmanul neam omenesc. Acele zile ale celor trei ani și jumătate vor fi scurtate, fiind desființată în final împărăția Antihristului celui înșelător. Totul se va petrece atât de repede, cât ai clipi din ochi. Chipul acestei lumi de astăzi va dispare și va fi desființată stăpânirea oamenilor, cele văzute astazi de noi pierind dintr-o dată. După ce vor avea loc toate acestea pomenite iar săptămâna anilor se va înjumătăți, arătându-și «urâciunea pustiirii», adică nelegiuirea antihristică de care vorbește profetul Daniil, și după ce înaintemergătorii Domnului își vor fi împlinit misiunea, apropiindu-se deja sfârșitul lumii, ce va mai fi atunci de așteptat decât venirea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel în Care ne-am pus nădejdea?

Acesta îi va judeca pe toți cu dreptate, după ce va avea loc mai întâi învierea tuturor…Atunci va fi adus înaintea Lui fiul pierzării, împreună cu slujitorii lui, pentru a fi dați pedepsei veșnice din intunericul cel mai din afară…»

Acestea sunt cuvintele Sfântului Ipolit, rostite într-un fel în care și cei mai simpli dintre noi să le poată înțelege. Să punem în sufletul și mintea noastră cele auzite și să încercăm să viețuim cum se cuvine, pentru a fi socotiți și noi împreuna cu acei fericiți de care vor­bește Apostolul

«ca  petrecerea noastra în ceruri este, de unde și pe Mântuitorul așteptăm, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va schimba chipul trupului smereniei noas­tre, ca să se facă în chipul trupului slavei Lui…». (Filipeni 3,20-21).

Așa văd creștinii adevărați cele viitoare și în loc să fìe cuprinși de teamă, înfricoșare, lașitate, deznădejde și lipsă de speranță, trăiesc cu bucurie, nădejde, pace și cu o dulce așteptare plină de speranță. Trăiesc cu nădejdea de care vorbește gura sfântă a marelui și dumnezeiescului Apostol Pavel, atunci când zice că «nu rușinează» (Romani 5,5) niciodată pe cei care o au”.

Sursa: Arhimandrit Evsevios Vittis, Tâlcuiri la Apocalipsa, Ed. Egumenita, vol. III

***

__________

Sursa – https://stranaortodoxa.wordpress.com/2020/10/15/starea-oamenilor-inainte-de-cea-de-a-doua-venire-a-lui-hristos-talcuiri-la-apocalipsa/