România 2026, cădere liberă
Abis economic, prăbușire totală,
JUNK, așa cum spun “specialiștii”…
Mă aflu în concediu la Mangalia.
Poate ultimul concediu…
Nu sunt pesimist ci… realist…
Mangalia, anticul polis grecesc
Pe pământ românesc,
Port înfloritor, odinioară,
Podoabă între orașele țării…
Mă plimb pe străzi, la apus,
Și citesc cu durere pe clădiri:
DE ÎNCHIRIAT!!! DE VÂNZARE!!!
Atâtea locuri frumoase s-au închis,
Falimentul își strigă, zi de zi,
Pe străzi, biruința.
Dar apare, de nicăieri,
La orizont Terasa Restaurant CALLATIS
Care te îmbie, încă din stradă,
Cu aromele cuminți, domoale,
Ale unui han de altădată.
Întru… mulți oameni
Majoritatea adulți și pensionari
Exponenți ai unei lumi
Care stă să apună.
Îmi place atmosfera de aici
E caldă, mângâietoare….
Trec în revistă repede:
Ciorbă de perișoare, Ciorbă rădăuțeană, ciorbă de burtă,
Dar și supă cremă de ciuperci, ardei umpluți, tochitură cu mămăligă, dar și pui asiatic cu legume….
Apoi deserturi – felii mari de tort cu ciocolată, tartă de mere cu scorțișoară…
Toate arată atât de bine…
Sunt proaspete și făcute cu grijă
De mâini destoinice…
Totul e modest și strălucește
De curățenie.
Doamnele care servesc au toate o grație
Și o stăpânire de sine
Care vin din multă trudă
Și din multă mărinimie de suflet.
Toată această atmosferă
Vine, auziți, din mărinimie de suflet și din dăruire
Pentru semeni.
Și… filosofând,
Am putea spune
Că acest loc e probabil
Printre ultimele redute
Care se încăpățânează
Să nu cadă pradă
Falimentului drăcesc și cinic
Care, zi de zi, ceas de ceas,
Înghite locuri dragi.
Am putea spune
Că este vorba de un faliment al sufletului,
Un faliment cauzat de lipsa iubirii.
Și că… unde mai există suflet și iubire
Acolo, falimentul nu se poate apropia.
Cam atât despre Terasa CALLATIS,
Ultima redută din Mangalia!!!
.
Cu durere,
Pr. Andrei
