Posted by traditiaortodoxa pe februarie 28, 2011

Vlădica Averchie icoană a maicilor de la Novi Stjenik

.

Aceasta este credinţa Apostolilor, aceasta, credinţa Părinţilor, aceasta, credinţa Ortodocşilor, aceasta credinţa care a întărit lumea.

Synodiconul Ortodoxiei

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul, veţi auzi aceste alese şi însemnate cuvinte din Slujba Orthodoxiei pe care Sfânta Biserică a rânduit-o a fi săvârşită astăzi. Cea dintâi săptămână a Sfântului şi Marelui Post a încheiat o săptămână de rugăciune stăruitoare şi nevoitoare pocăinţă. Acum Sfânta Biserică, dorind a ne întări şi a ne mângâia, a rânduit pentru noi în această primă săptămână a Postului Mare, în prima sa Duminică, un praznic duhovnicesc, unul dintre praznicele cele mai dragi şi apropiate inimilor noastre – cel al Biruinţei Orthodoxiei.

Această prăznuire s-a făcut pentru întâia dată în 842 în Constantinopol, înaintea fericitei împărătese Theodora, de către Patriarhul Methodie. Aceasta s-a făcut întru cinstirea surpării ultimei erezii ce a zguduit Biserica în acea vreme: erezia iconoclasmului. Însă acest praznic al Sfintei Biserici însemnează biruinţa Sfintei credinţe Orthodoxe asupra tuturor ereziilor hulitoare, asupra tuturor mincinoaselor învăţături şi dezbinări.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a întemeiat Biserica Sa pe pământ pentru ca toţi cei ce o alcătuiesc să se poată mântui, să poată ocoli cursele vrăjmaşului diavol şi să poată intra în Împărăţia Cerească gătită lor.

Diavolul şi-a folosit toată puterea pentru a încerca să surpe şi să nimicească Biserica lui Hristos şi prin aceasta să împiedice mântuirea omului. La început a ridicat cumplite prigoane împotriva Bisericii din partea jidovilor şi a păgânilor. Vreme de trei veacuri sângele mucenicilor Creştini a curs fără încetare. Dar diavolul n-a reuşit în încercarea lui. Sângele mucenicilor, potrivit cuvântului apologetului Creştin Tertulian, a devenit sămânţa Creştinilor. Creştinismul şi-a biruit prigonitorii. „Mieii blânzi ai turmei lui Hristos au preschimbat furia de lup a prigonitorilor lor în blândeţe de miel”.

Dar diavolul n-a putut suferi înfrângerea din mâinile mucenicilor. Când Biserica lui Hristos a biruit în lume, el a ridicat o nouă prigoană asupra ei, cu mult mai primejdioasă: dinlăuntrul Bisericii, aşa cum Sfântul Apostol Pavel a zis mai-nainte în convorbirea sa cu efesenii, că se vor ridica bărbaţi, „grăind învăţături răstălmăcite (îndărătnicii)”. Sfântul Pavel i-a numit pe aceştia „lupi îngrozitori” (Fapte 20:29,30). Aceştia sunt ereticii, care au încercat să strice adevărata învăţătură a lui Hristos despre credinţă şi evlavie, ca să facă această sfântă învăţătură fără folos pentru oameni.

Când s-au întâmplat acestea, Sfânta Biserică, prin cei mai buni slujitori ai ei, a ridicat armele împotriva acestor eretici pentru a-şi apăra Adevărul, învăţătura cea curată. Atunci au început a se aduna primele Soboare, mai întâi locale, apoi A-Toată-Lumea (Ecumenice). Ierarhii au venit împreună din toate marginile lumii şi prin Sfântul Duh au glăsuit Adevărul cel curat şi neschimbat, urmând pilda primului Sobor, cel I Apostolesc de la Ierusalim (Fapte 15:6-29). Ei de asemenea au tăiat ereticii de la Biserică şi i-au anatemizat.

Aceasta s-a făcut potrivit poruncii Însuşi Domnului nostru Iisus Hristos, Carele au zis: „Iar de nu-i va asculta pre ei, spune-l Bisericii, şi de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” (Matei 18:17). Şi potrivit poruncii Sfântului Apostol Pavel, marele „apostol al neamurilor” ce zice: „Ci măcar noi, sau Înger din Cer de vă va vesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie.” (Galateni 1:8). Şi iarăşi zice, într-alt loc: „Cel ce nu iubeşte pre Domnul nostru Iisus Hristos, anatema să fie! Maranatha!” (I Corinteni 16:22).

Aşadar, sfânta noastră Slujbă a Orthodoxiei, măreaţă şi duioasă, îşi are obârşia de la Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi de la marele Său Apostol, chemat de El spre a fi „apostolul neamurilor”, adică al întregii lumi păgâneşti.

Din veacul al nouălea în Sfânta Biserică s-a statornicit ca această rânduială să se săvârşească în prima Duminică a Sfântului şi Marelui Post căreia i se zice Duminica Ortodoxiei. Această sfântă slujbă, fraţi şi surori, este cu atât mai însemnată şi de mare trebuinţă în aceste rele vremuri pe care le trăim, vremuri în care credinţa Ortodoxă se clatină şi se cutremură.

Această clătinare şi zguduire a credinţei Orthodoxe este pricinuită tocmai de cei care ar trebui să o întărească şi să o sprijine în sufletele credincioşilor. Cei care ar trebui să fie stâlpii Sfintei Orthodoxii – înalţi ierarhi între care capii anumitor Biserici locale – se leapădă de Adevărul Sfintei Orthodoxii. Este înfricoşător că trebuie să spunem că până şi întâi-stătătorul Bisericii de Constantinopol, cunoscută ca Biserica ”Ecumenică”, cel considerat a fi primul între ierarhii întregii Ortodoxii, a pornit pe această cale! Fără îndoială că peste toate acestea stă semnul apostaziei proorocite de Sfântul Apostol Pavel (II Tes.2-3) – apostazia creştinilor de la Hristos.

Ne găsim acum faţă în faţă cu această apostazie. Principala ameninţare a adevăratei Credinţe creştine, credinţa Orthodoxă, este aşa-zisa ”Mişcare Ecumenică”, condusă de ceea ce este cunoscut sub numele de ”Consiliul Mondial al Bisericilor”, o organizaţie ce tăgăduieşte dogma unităţii şi infailibilităţii Adevăratei Biserici a lui Hristos şi încearcă să facă, din toate credinţele mincinoase existente, o nouă falsă ”biserică”, despre care noi credem fără îndoială că va fi ”biserica” lui Antihrist, acea falsă-biserică condusă de Antihristul, a cărui venire se pregăteşte în lume acum foarte repede.

Din învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, ştim că Antihristul va fi conducătorul omenirii, politic şi religios deopotrivă: el va sta la cârma noii false biserici universale; el va fi de asemenea preşedintele unui nou guvern mondial şi va încerca să supună totul puterii lui absolute.

Credinţa Orthodoxă – aceasta este credinţa Apostolilor, credinţa Părinţilor – este acea credinţă pe care Părinţii Apostoleşti, ucenicii apropiaţi ai Sfinţilor Apostoli şi Sfinţii Părinţi şi Învăţători ai Bisericii şi urmaşii lor legiuiţi, le-au statornicit în Sfântul Duh, tâlcuindu-le pentru noi în minunatele şi insuflatele lor scrieri.

Fraţi şi surori, trebuie să păzim această credinţă neclintit de voim mântuirea cea veşnică!

Vom săvârşi acum împreună această foarte ziditoare slujbă, înduioşătoare şi nespus de măreaţă, care cuprinde două părţi: prima este rugăciunea Sfintei Biserici pentru toţi cei ce s-au rătăcit sau au părăsit adevărata credinţă Ortodoxă; în cea de-a doua parte Sfânta Biserică rosteşte grozava anatemă împotriva falşilor învăţători, eretici şi schismatici care s-au învârtoşat în răutatea lor cu încăpăţânare şi care nu doresc să se unească cu adevărata Biserică a lui Hristos, ci mai degrabă luptă împotriva ei.

Apoi vom cânta „Veşnica pomenire” pentru toţi apărătorii Sfintei Ortodoxii mutaţi la Domnul şi „Întru mulţi ani” acelor apărători ai Sfintei credinţe şi Biserici Ortodoxe care sunt încă printre cei vii. Amin.

Duminica Biruinţei Ortodoxiei, 1971

A se citi şi: Din Tâlcuirea la Apocalipsă a Sfântului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei

Video: Vlădica Averchie dimpreună cu vechi-calendariştii greci

Este oare astăzi suficientă denumirea de “ortodox”? de Arhiepiscopul Averchie de Jordanville

Anatema împotriva ereziei ecumenismului pronunţată în Duminica Biruinţei Ortodoxiei, ROCOR 1983

____________

Sursa – https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2011/02/28/vladica-averchie-de-jordanville-predica-la-duminica-biruintei-orthodoxiei-1971/

.