”Apocalipsa. Multă  vreme ne‐am gândit la ea ca la o proorocie dintr‐un timp foarte îndepărtat, care se va împlini negreşit cândva în viitor. Dar acum, dintr‐o dată, nu doar că s‐a ivit la porțile vieții noastre contemporane, ci  şi răsuflarea pătrunzătoare, tăioasă  a lui Antihrist a început să  şuiere de‐a curmezişul întregului pământ.

Ce anume este Apocalipsa? Potrivit cu Sfinții Părinți care au tâlcuit această carte sfântă, Apocalipsa este cartea ultimilor ani din istoria pământească  a Bisericii lui Hristos. Ea arată  legăturile nedespărțit de strânse dintre soarta Bisericii şi soarta întregii lumi, a întregii omeniri şi a întregului Univers. Aceasta înseamnă că singura pricină  pentru care lumea şi tot ceea ce este în ea, încă există, este faptul că  adevărata Biserică  a lui Hristos continuă  să  sălăşluiască în lume.

Care este soarta Bisericii în zilele noastre? Este una grea. Biserica repugnă  celor mai mulți dintre semenii noştri; abia dacă  este tolerată, oamenii râd de ea  şi o ocărăsc. Nu au reuşit să o biruiască şi nu vor fi în stare să facă aceasta. Aşa încât acum toate puterile întunericului cu anevoie caută  să  îşi facă drum în ea  şi să  o roadă pe dinăuntru ca termitele, lăsând în urmă numai un înveliş  gol. Ne râde răul în față! Iar noi ‐ câtă vreme nimeni nu ne deranjează ori nu ne tulbură ritmul vieții noastre tihnite ‐ gonim fără  socotință după umbra bunătăților pământeşti şi după închipuita noastră faimă bună. Insă o mare ispitire va veni asupra noastră ‐ şi negreşit va veni. Vom fi aşezați pe muchia de cuțit a alegerii vieții noastre.

Nimeni nu va putea să se ascundă nicăieri, nici măcar în crăpătura vreunei stânci. Toți vor fi găsiți  şi li se va înfățişa o întrebare dramatică  şi de neînlăturat: „Eşti cu «noi» sau cu Hristos?ʺ  Poate că  întrebarea nu va fi adresată tocmai aşa, de teamă să nu îl înfricoşeze prea tare pe nefericitul creştin, însă  el va fi întrebat pur  şi simplu: „Eşti cu «noi»?ʺ Ce vom face, aşadar?

Mai întâi, trebuie să înțelegem în ce vremuri cumplit de primejdioase trăim. Apoi, trebuie să ne silim să urmăm o viață cu rânduiala de rugăciune: să ne rugăm dimineața şi seara şi să ne rugăm cu rugăciunea lui lisus oriunde şi oricând putem. Să primim Sfânta împărtăşanie mai des în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

Nimeni nu va putea fi izbăvit atunci prin grade teologice sau prin cunoaşterea tipicului slujbelor bisericeşti sau prin orânduielile episcopului sau preotului sau ale oricărei alte tagme. Numai o dragoste personală, izvorâtă  din adâncul inimii pentru Mântuitorul nostru Domnul lisus Hristos, şi credincioşia până la moarte față de El, vor avea putere să izbăvească sufletul omenesc.

Nu a spus însuşi Domnul în chip profetic: „însă când va veni Fiul Omului, oare afla‐va credință  pe pământ?ʺ (Luca 18, 8), în vreme ce, în acelaşi timp Mântuitorul a făgăduit că  Biserica Sa va dăinui nebiruită  până  la sfârşitul lumii acesteia (Matei 16, 18) Aceasta înseamnă că în vremea celei de a Doua Veniri, Biserica lui Hristos se va micşora covârşitor. Vor rămâne numai una sau două biserici în care Adevăratul Trup al lui Hristos  şi Adevăratul Sânge al lui Hristos se vor împărți credincioşilor în restul bisericilor, nu va fi decât o coajă găunoasă, cu împodobire măreață pe dinafară, însă goală.

„Deci luați seama cu străşnicie, cum umblați, [nu ca nişte neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea,] căci zilele cumplite suntʺ (Efeseni 5,15‐16). „Aşa, vino Doamne Iisuseʺ (Apocalipsa 22,20).

Insă  totuşi, împotriva a tot întunericul cel mai din afară şi a groazei lui Antihrist, până la cel mai de pe urmă Paşti al lui Hristos, întreg pământul locuit va răsuna de salutul: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Amin”

 

APOSTAZIA SI ANTIHRISTUL (pag. 192-194)

 

Sursa:

http://www.desprevremuriledinurma.ro/wp-content/uploads/Apostazia-si-Antihristulfrag..pdf