Un om s-a rugat într-o seară pentru toți cei care îi făceau bine, și noaptea i-a văzut pe mulți cunoscuți, ca în vis, primind binecuvântări și mângâieri de la Domnul și de la Preacurata.

În următoarea seară s-a rugat pentru toți cei care îi făceau rău, și noaptea i-a văzut pe aceeași cunoscuți, primind binecuvântări și mângâieri de la Domnul și de la Preacurata. S-a mirat de acestea și povestindu-i duhovnicului, acesta i-a spus:

– Într-adevăr, cei de aproape ai noștri, adeseori ne sunt și cei mai buni prieteni, și cei mai mari vrăjmași.

 

O formă mai delicată a iubirii de vrăjmași:

Între două persoane poate apărea vrăjmășie chiar și pentru un bine nepotrivit făcut într-un moment inoportun, nu doar pentru un rău fățiș. De exemplu, un cadou generos de care nu avem nevoie, un bun pe care cineva ni-l oferă dar care ne încurcă așteptările poate genera în noi o suferință neplăcută asemănătoare unei crize emoționale negative, doar că sentimentele sunt mai amestecate: bune, cu rele. Și pentru asta trebuie să ne rugăm, ca Domnul să dea gând bun și celor ce vor să ne facă un bine nepotrivit, sau de care nu avem în acea clipă nevoie. Discernământul refuzului este necesar, întrucât poate apărea ura lăuntrică surdă pentru neprimirea darului. Cunoașteți fiecare câte dezamăgiri generează, în fiecare an, de sărbători, cadoul nepotrivit. Aceeași grijă se aplică și când oferim noi înșine ceva. Rugați-vă înainte de toate și atunci sigur nu veți greși.