Hristos se naște, slăviți-L!
Hristos din ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă!
Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie, lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit.
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui Neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu Steaua călătoresc.
Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
.
Nașterea Domnului
Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,
Răsărit-a lumii, lumina cunoștinței.
Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor
De la stea s-au învățat, să se închine Ție,
Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine,
Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție!
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște,
Și pământul peștera, Celui neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii slăvesc și magii cu steaua călătoresc.
Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr,
Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
Sărbătoarea Nașterii Domnului (numită în popor Crăciunul) ne aduce vestea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu făcut om, pentru mântuirea noastră. Nașterea Mântuitorului a avut loc la nouă luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt, la Buna-Vestire, când Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei Maria: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”.
Și, primind ea graiul îngeresc și zicând: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”, îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Și, după nouă luni, s-a dat poruncă de către Cezarul August să se înscrie toată lumea. Iar Iosif, logodnicul și păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, s-a suit la Betleem împreună cu ea, ca să se înscrie.
Și, de vreme ce Fecioara urma să nască, neaflând loc de găzduire din pricina mulțimii oamenilor, a intrat într-o peșteră săracă, ce era și loc de adăpostire turmelor, și acolo L-a născut fără stricăciune și fără durere pe Domnul nostru Iisus Hristos, L-a înfășat ca pe un Prunc și L-a pus în ieslea dobitoacelor pe El, Ziditorul tuturor, Cel ce a venit să ne mântuiască pe toți de patimile cele dobitocești.
Astfel s-a împlinit prorocia rostită de Miheia, cu peste 400 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: „Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între căpeteniile lui Iuda, că din tine va ieși Conducătorul, Care va paște pe poporul Meu Israel” (Matei 2, 6; Miheia 5, 1).
Acestui Prunc au venit să I se închine păstorii vestiți de îngeri, apoi și magii de la Răsărit, aducându-I daruri, ca unui Om și Dumnezeu. Despre acești magi, Scriptura și Tradiția ne spun că se afla, pe vremea lui Moise, în pământul perșilor, un vrăjitor numit Valaam, care a prezis multe și a spus și acestea: „O stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel și va lovi pe căpeteniile Moabului și pe toți fiii lui Set îi va zdrobi” (Numerii 24, 17).
Profeția aceasta a fost lăsată moștenire celorlalți prezicători, iar ei au făcut-o cunoscută și înțelepților și împăraților din Răsărit. Și așa a ajuns prezicerea și la acești trei magi care se uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învățați și astronomi, când au văzut pe cer că o stea nu merge precum celelalte stele, de la răsărit la apus, ci de la miazăzi la miazănoapte, au cunoscut că această stea arată nașterea unui mare împărat.
Și au mers după stea până la Ierusalim și au întrebat: „«Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut? Că am văzut la răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui». Și, auzind, împăratul Irod s-a tulburat și, chemând în ascuns pe magi, le-a spus: «Duceți-vă și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc; dacă Îl veți găsi, vestiți-mă, ca să mă duc și eu să mă închin Lui»”(Matei 2, 1-3, 7-8).
Dar Irod spunea aceasta ca să afle unde este Pruncul și să-L omoare. Și au plecat magii de la Irod, iar steaua minunată pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor și a coborât și a stat deasupra locului unde era Pruncul. Și, intrând, au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat și i-au adus daruri: aur, smirnă și tămâie. La porunca îngerului, nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în țara lor pe altă cale. Irod, văzând că magii nu l-au ascultat, s-a mâniat foarte tare și a trimis oștile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos.
Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu și a spus lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Lui și fugi în Egipt (…), fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L ucidă”. Și Iosif a făcut așa. A luat pe Pruncul Iisus și pe Maica Domnului și s-au dus în Egipt (Matei 2, 13-14).
Și așa, în tirania lui, Irod, vrând să-L găsească și să-L omoare pe Pruncul Iisus, s-a făcut ucigașul a paisprezece mii de prunci nevinovați, pe care Biserica îi pomenește ca pe cei dintâi mucenici, pe 29 decembrie.
Pruncul Iisus însă a fost păzit în Egipt până la moartea lui Irod, apoi, prin îndemn de la înger, Iosif s-a întors în pământul lui Israel, dar a mers să locuiască în Nazaret. Acestui Prunc venit spre mântuirea noastră, lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, să ne închinăm și noi și să-I aducem ca dar viața noastră trăită după sfintele Lui porunci.
____________________
Sursa – (MAXIMĂ ATENȚIE !!! – ACEST SIT ESTE ECUMENIST !!!) – https://www.activenews.ro/stiri/25-decembrie-Nasterea-Domnului-Craciunul.-LA-MULTI-ANI-BINECUVANTATI-153994
Video:
Iata o intamplare din viata Preacuratei Fecioare Maria: Iisus Domnul a fost zamislit in pantecele Fecioarei intr-o zi de vineri si tot intr-o zi de vineri a si patimit pe Cruce.
Preacurata Fecioara L-a nascut in ziua cea dintai a saptamanii si tot in ziua cea dintai a saptamanii a zis Dumnezeu: Sa fie lumina (Facere 1:3); in ziua cea dintai a saptamanii s-a pogorat mana din cer si tot in ziua aceasta S-a nascut Domnul si Mantuitorul, precum tot in ziua aceasta S-a botezat in Iordan. La vremea Nasterii lui Hristos, vietuia in Betleem batrana Salomeea, rudenia lui Iosif si a Mariei.
Aceasta nu si-a putut primi rudeniile in casa ei, dar a venit sa-i vada in pestera pastorilor. Cand Preasfanta Fecioara a nascut in chip nestricat pe Domnul si Mantuitorul, Salomeea a venit sa o vada.
Ea s-a minunat cum o fata atat de tanara a putut naste fara a fi ajutata de vreo moasa, cum L-a putut infasa singura pe Prunc si cum a mai putut sta si pe picioarele sale. Auzind ca nasterea aceasta nu a fost omeneasca, ci dumnezeiasca, ca a fost nestricacioasa si fara de durere si ca Fecioara-Maica a ramas Fecioara si dupa nastere, precum era si mai inainte, Salomeea nu a crezut, ci a intins mana sa spre trupul Preasfintei Fecioare spre a o cerceta, dupa obiceiul moaselor, ca astfel sa ia incredintare.
Dar pentru necredinta si indrazneala sa, a primit indata pedeapsa: mana ei a intepenit si s-a uscat. Batrana s-a infricosat foarte tare de minunea aceasta si a inceput a se tangui pentru mana ei cea uscata.
Dar atingandu-se mai pe urma de Pruncul Cel dumnezeiesc, mana ei s-a facut inapoi teafara, precum fusese mai inainte. Si asa a crezut Salomeea in fecioria Preacuratei Maici si in dumnezeirea lui Hristos.
Trecand patruzeci de zile, atunci cand Preacurata Fecioara a venit cu Pruncul Cel tanar la Templu din Ierusalim, dupa cum era obiceiul la evrei, Arhiereul Zaharia a asezat-o in locul randuit fecioarelor. Fariseii si preotii s-au tulburat vazand aceasta si au voit sa o trimita la locul randuit femeilor insotite cu barbat, dar Zaharia cel vazator cu duhul nu le-a ingaduit aceasta, ci a vestit tuturor ca ea a ramas si dupa nastere fecioara. Pentru aceasta batranii iudeiilor au inceput sa-l pizmuiasca pe Zaharia si i-au cerut lui Irod sa-l ucida.
De indata ce au iesit din Templu, Nascatoarea de Dumnezeu si Dreptul Iosif au plecat de la Ierusalim la Nazaret, iar de acolo in Egipt.
Proloagele de la Ohrida – 29 Decembrie
_______________
Sursa – https://saccsiv.wordpress.com/2025/12/25/hristos-se-naste-craciun-fericit-fratii-mei-dragi-7/
.
