Vai, tu Românie
Azi, la al tău doliu
Te văd îmbrăcată
În cernit linţoliu…
Nu e sărbătoare
Căci… murit-ai foarte…
E-a ta îngropare
Tu, cea fără moarte…
Căci la veşnicie
Tu ai fost chemată
Dar prin neagra-ţi viaţă
Iată-acum zaci moartă…
Nu ai nici un suflet
L-ai ucis, ştii bine
Cu fărădelegea
Mi-e milă de tine!!!
Nici măcar nu-ţi pasă
Vreo clipă, măcar
Că o să fii ….RASĂ
ŞI ARZI ÎN TARTAR!!!
Tu, cea ieri mireasă
Cu miros de floare
Azi, cumplit călcată
De toţi în picioare…
Nu se mai aude colinda
Ai închis uşile milei
Goală-ţi este astăzi tinda
Şi ne-nţepi cu spinii silei!!!
Rog pe Domnul, Bunul
Să-ţi îndrepte paşii
Pe bătucit drumul
De înaintaşii…
Ei, ce-odinioară
Cu fapte de aur
Ne clădir-o ţară
Cei vrednici de laur.
DAR MĂ ROG FIERBINTE
ŞI NĂDĂJDUIESC
SĂ REÎNVII DIN MOARTE…
ÎNCĂ, TE IUBESC!!!
Cu dragoste pentru neamul meu,
Pr. Andrei
.
.
