Tu român de astăzi, îţi cunoşti eroii?
Cum vezi viitorul, cum îţi croieşti drumul?
Ce laşi tu în urmă, cum scrii tu istorii?
Sau vrei să te pierzi grabnic precum fumul?!!!
De nu-ţi ştii obârşia, îți negi rădăcina-ţi
Nu vei şti ce eşti, nici unde ajungi
Pe temei de abur sprijină tulpina-ţi
Şi sfârşi-vei rău, în vaiere lungi…
Nu ai nici repere, sau vreo referinţă
ȘI TACI MÂLC, CÂND TREBUIE SĂ STRIGI
Vinovat şi laş, fără de credinţă
Eşti legat deplin în ale fricii chingi…
Nici nu-ţi aminteşti să-ţi cinsteşti eroii
Să-i cinsteşti cum se cinstesc martirii şi sfinţii
Mergi iute la tăiere, cum se-ndreaptă boii
Către abator, zăcând în bezna minţii.
Offff!!! Române, frate, fii o dată OM?
Offf!!!! De câte ori trebuie să MOR?
Ca tu să-ţi REVII din al MORŢII SOMN
ŞI SĂ REDEVII CE-AI FOST, BRAV POPOR!!!! ?
.
.
cu durere,
Pr. Andrei
