Românii nu mai cred
În vreo schimbare-n țară
Cumplita deznădejde
Norodul îl doboară!!!
Văzând în jur tot omul
Numai-ncălcări de lege
Cumplită-i e sminteala
Și… nu mai înțelege…
Și fug- afar sărmanii
Pământu-i pustiit
Urlând că-n țara asta
Nu mai e de trăit!!!
Aicea ne-or adus
Politica și dracul
Ce curse ne-au întins
Că …ne-au cam pus …capacul…
Dar vina-i împărțită
Toți suntem vinovați
Și-acum cam degeaba
Mai suntem revoltați…
Biserica și Statul
Și tot norodul țării
Cu toții purtăm vina
Trădării și-a pierzării…
Puțini dintre noi astăzi
Au clară conștiința
În rest purtăm povara
Și așteptăm sentința…
Necazuri mari șuvoaie
Pe nimeni înspăimântă
Nimic nu ne-nconvoaie
Călcarăm legea sfântă…
Suntem care pe care
Strângem averi cu carul
În timp ce alții luptă
Cu greul și amarul…
Acu-i vremea trezirii
Românii fiecare
Cugetul să-și întrebe
Spre a lor îndreptare…
Căci a vedea greșeala
E sfântă datorie
S-o facem căci rămânem
Fără de Românie!!!
Să ne întoarcem grabnic
Cu fața spre istorie
Să imităm eroii
Viteji și plini de glorie!!!
Să rupem cumplit lanțul
Tăcerii, deznădejdii
Să ne-mbrăcăm cu coiful
Credinței și-al nădejdii!!!
Căci tot păcatul este
O faptă omenească
Dar persistența-ntrânsul
E pe deplin drăcească
Iar scumpa îndreptare
E faptă îngerească.
Și tot omul să știe
CÂT TIMP EL FI-VA VIU
DATOR E SĂ SE-NDREPTE
NICICÂND NU-I PREA TÂRZIU !!!
Îndemnând la credință și nădejde, pr. Andrei
.
.
