Deci, prinși fiind ei și aruncați în temniță, împreună cu alți creștini, a fost hotărât ca fiecare să fie trimis la locul său de naștere, ca să fie judecat acolo. Și Agatanghel s-a ascuns în corabia care avea să ducă pe Sfântul Clement, că, nevrând el să se despartă de dânsul, l-a însoțit până la Ancira. Și au fost dați acolo în seama guvernatorului Luchie, ca împreună cu alți creștini să fie osândiți.
Și, fericiții Clement și Agatanghel, stând în fața guvernatorului Luchie și mărturisind cu tărie credința lor în Hristos, au fost dați la tot felul de chinuri; bătuți cu toiege, spânzurați, arși pe coaste cu făclii aprinse, aruncați în cușca cu fiare, băgați câte două zile în varnița cu var, întinși pe paturi de fier înroșite, aruncați în cuptor fierbinte, asvârliți peste țepi tăioase și altele asemenea, cât se minunau prigonitorii de tăria răbdării lor. Deci, nevrând ei să se lepede de credință, a poruncit dregătorul să li se taie capetele, dimpreună cu alți bărbați, femei și copii, care crezuseră în Hristos. Și așa s-au mutat fericiți în cereștile locașuri. Și se face pomenirea lor la 23 ianuarie.
Întru această zi, cuvânt din Pateric, episcopul din Nola (†431), care, împărţindu-şi averea sa în milostenii, s-a vândut pe sine la păgâni (din Patericul Sfântului Grigorie Dialogul)
Să cunoaștem și să știm, cum cei dintâi creștini păzeau cu adeverire și cu tot dinadinsul poruncile lui Dumnezeu, căci, pentru aproapele lor, își puneau sufletele, după cuvântul Celui ce a zis : „Mai mare dragoste de cât aceasta nu este, ca, adică, să-și pună cineva sufletul său pentru prietenii săi.” Și aceasta a făcut-o omul lui Dumnezeu Paulin, căci toată averea, câtă avea a dat-o pentru eliberarea din robie a celor pe care vandalii îi robiseră din pământul Traciei. Și, până într-atâta își împărțise averea, încât nu-și lăsase pentru sine, în chilie, nimic. Și a venit după aceasta la dânsul o văduvă, fiind fiul ei robit de ginerele lui Riga și dus la vandali. Și văduva aceea cerea prețul fiului ei, de la omul lui Dumnezeu, Paulin, iar el, rob al lui Dumnezeu fiind, a căutat la sine și n-a aflat ce să-i dea, fără numai pe sine singur. Și i-a zis ei: „Altceva nu am ce să-ți dau ție, fără numai pe mine însumi rob mă dau, ca, adică, pe fiul tău să-l scoți, iar pe mine însumi să mă vinzi rob, în locul lui.”
Însă ea, auzind aceasta, i se părea cuvântul lui mai mult o batjocură, decât o milă. Iar acel bărbat înțelept, alinând durerea văduvei, îi adeverea și o încredința pe dânsa ca să creadă cu dinadinsul cele ce grăise către dânsa, și, pentru al său fiu, să nu se înspăimânteze a vinde în robie pe episcop. Deci, s-au dus amândoi în Tracia și l-au găsit pe ginerele lui Riga, conducătorul vandalilor, care avea pe fiul văduvei și a căzut ea înaintea lui, rugându-se ca să-i elibereze pe fiul ei. Iar barbarul acela, mândrindu-se, nu numai că nu a vrut să i-l dea, dar nici măcar să o audă. Atunci, văduva i-a zis, arătând la episcop : „Pe acest om îl am să ți-l dau în schimb pentru dânsul, ca să faci milă cu mine, că unul născut îmi este fiul meu.” Iar acela, văzând pe om cu fața lină, i-a zis lui: „Ce fel de meșteșug știi ?” Iar Paulin a răspuns :”Nu știu nici un meșteșug, ci numai la grădină știu bine a lucra.” Deci, aceasta auzind-o barbarul, a dat înapoi văduvei pe fiul ei, iar ea, luându-l pe el, s-a întors la pământul său.
După aceea Paulin, luând grija grădinii, o lucra bine. Iar ginerele lui Riga adeseori, venea la dânsul în grădină și cu al său grădinar discuta, și, foarte înțelept văzându-l pe acesta, vorbea de toate împreună cu el și-l întreba pe el de multe lucruri. Iar Paulin, în fiecare zi, aducea la masa lui pepeni, ridichi și alte verdețuri bine mirositoare și așa, luându-și pâinea, ieșea la ostenelile sale și, în acest fel, multă vreme a petrecut. Dar, într-o zi, vorbind stăpânul lui cu dânsul, Paulin, în taină, i-a zis lui: „Vezi, poate voiești să te duci undeva ? Ci, se cade ție să te îngrijești de împărăția vandalului, pentru că iată, Riga degrabă o să moară. Deci, de te vei duce, altul va apuca împărăția ta.” Iar, acesta auzind-o de la grădinarul său, nicidecum nu a tăcut. Ci, ducându-se, a spus-o, pentru că, mai mult decât toți, era iubit de Riga. Apoi i-a zis Riga ginerelui său: „Vreau să văd și eu pe omul acesta, de care îmi spui.” Iar ginerele i-a zis: „Acum îi voi porunci aceluia ca, la vremea mesei, să-ți aducă ție salată din grădină, ca să-l vezi pe el, că acela mi-a spus.” Iar când a șezut la masă Riga, a intrat Paulin, aducând, din ostenelile sale, verdețuri binemirositoare. Și îndată ce l-a vazut pe el Riga, s-a cutremurat și, chemând aproape pe ginerele său, în taină i-a spus lui, zicând : „Adevărate sunt acelea ce le-ai auzit de la dânsul, pentru că în noaptea aceasta am văzut în vis pe dregători stând la judecată, împreuna cu mine, și, mai sus decât toți, sta acesta și cu judecata lor, stăpânirea pe care o aveam dintâi, mi s-a luat de la mine. Deci, să-l întrebi pe el cine este, pentru că eu pe acest om nu-l socotesc a fi un simplu om, ci în mare dregătorie l-am văzut pe el”.
Atunci, ginerele lui Riga, luând pe Paulin deoparte, îl întreba, și omul lui Dumnezeu i-a răspuns, zicând : „Robul tău sunt eu, pe care l-ai luat în locul fiului văduvei.” Dar el mai cu dinadinsul îl întreba, zicând : „Dar, în țara ta, ce ai fost ?” Iar Paulin, fiind îndelung supărat și jurămintele ce se făceau neputând să le calce, s-a descoperit pe sine că este episcop. Aceasta auzind, ginerele s-a temut și cu toată smerenia i s-a plecat lui, zicându-i: „Cere de la mine orice vei voi, ca să te întorci, cu mari daruri, în pământul tău.” Drept care, omul lui Dumnezeu, Paulin, a zis : „Un dar bun poftesc de la tine, că, adică, pe toți cei robiți din cetatea mea să mi-i eliberezi.” Deci, atunci, cerând pe toți creștinii cei robiți din țara Frigiei și aducându-i, i-au dat lui Paulin și împreună cu averi și cu bucate, și pe el însuși, cu cinste împreună cu dânșii i-a eliberat și cu bucurie au venit în pământul lor. Iar, nu după multă vreme Riga a murit, precum Paulin proorocise.
Și așa, acesta, care s-a vândut în robie pe sine însuși, și, cu mulțime de robiți împreună, s-au întors la libertate, asemănându-se Aceluia ce a luat chip de rob și pe toți oamenii din robia diavolului i-a slobozit. Drept aceea, și noi să nu fim robii păcatului, pentru că ne-a slobozit pe noi Hristos, ai Cărui pași urmându-i, Paulin s-a făcut minunat în tot pământul și la ceruri s-a proslăvit și Împărăția lui Hristos a moștenit. A Căruia este slava în veci ! Amin.
.
