Unire

 

Unirea este sfântă, Unirea este dreaptă

Unirea are-n ea focul dumnezeiesc

Unirea-i lucru mare, fior ce te deșteaptă

E foc ce-n toți se-aprinde, nu-i lucru pământesc…

 

Așa că pleac-urechea și-ascultă cu sorbire

Unirea dintre oameni nu poate, fiul meu,

S-o facă biata ființă, cuprinsă de orbire

Unirea poa s-o facă doar singur Dumnezeu…

 

Iar voi, ce vă aflați pe căi străine foarte

La falnica unire să nu mai năzuiți

Cât timp nu slujiți vieții, ci la amara moarte

Unirea-i prea departe de voi, nici nu gândiți!!!

.

.

Cât de mult doresc unirea în suflet și simțiri a acestui popor,

dar cât de mult mă întristez când văd că mulți din popor sunt străini de aceste idealuri,

cu durere, Pr. Andrei

.

     Patriotul

 

Ferice de-acel om, ce astfel de trăire

Tot sufletu-i cuprinde și-l face fericit

El patriotul, care, la țeluri mari nutrire

Are-n tot ceasul pentru poporul său iubit…

 

Legat e de pământul țării, deopotrivă,

Cu ceru-i de deasupra el este strâns unit

De sânge de strămoși venele-i sunt pline

Și clocotește-n fierberi, nu-n jar abia mocnit…

 

El simte c-aparține cu totul țării sale

Și tot ce-nseamnă-acesta, pământul și credința

Sunt ce are mai scump pe-a vieții-amară cale

Și tot ce-i definește sufletul, ființa…

.

Când vede infamia cum își ascute gheara

El se aprinde vajnic și își încinge brațul

Cu sabia dreptății lovește-n cei ce țara

În capcana robiei vor a-i întinde lațul…

.

Omul firesc nu poate să priceapă

Că patriotul numai cu jertfă se hrănește

Așa e de când lumea, mizeră și mioapă,

Cel plin de ură nu-nghite pe cel ce mult iubește.

.

E plin de ei trecutul, eroi, martiri, sunt mii,

Iar azi ești zugrăvit ca vechi și idiot

De iude și de fameni, și de ai lor copii

Ce-l răstignesc pe-acela ce este patriot…

.

.

Cu patriotism, și… cu adânc respect și pioșenie,

mă înclin în fața patrioților,

Pr. Andrei

 

.

.

.

.

.

 

 

 

.