Biserica Ortodoxă îi prăznuiește, azi 21 octombrie, pe Sfinții Mărturisitori Ardeleni Oprea, Visarion și Sofronie, dar și pe preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș, care s-au opus încercărilor de greco-catolicizare forțată a românilor din Transilvania.

Sfântul Mucenic Oprea s-a născut în Săliștea Sibiului, fiind plugar și a trăit pe vremea împărătesei Maria Tereza. Conform sinaxarului, în acei ani, autoritățile austriece prigoneau pe ortodocși, răpindu-le bisericile, izgonindu-i pe preoți, iar cei care refuzau unirea cu Roma era aruncați în pușcării.

În toamna anului 1748, Oprea Nicolae a mers la Viena să ceară împărătesei Maria Tereza libertate pentru Biserica Ortodoxă, arătând că „unirea cu Roma s-a făcut atât de ascuns, încât nici preoții n-au știut ce este”, după cum arată siteul Doxologia.ro.

„Împărăteasa i-a spus cu viclenie că i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat poruncă pentru mai mari prigoane, iar Oprea să fie întemnițat de îndată ce va sosi în Ardeal.

Prin vrerea lui Dumnezeu, aflând de această ticăloșie, evlaviosul Oprea a rămas în Banat ca cioban la oi. Dar după puțin timp, înainte de Sfintele Paști, evlaviosul Oprea nemaiputând răbda suferințele dreptcredincioșilor, merse iarăși la Viena și ceru împărătesei oprirea prigoanelor, și zicea: „Sau vlădică de legea noastră, sau drum slobod să plecăm din țară”. Împărăteasa porunci că fericitul Oprea să fie prins și osândit la temniță pe viață în cetatea Kufstein din Tirol. Pe fericitul Oprea l-a așteptat vreme îndelungată soția sa Stana, stând la ușa bisericii, împodobită în negru, plângând și cerând milă ca să-și poată crește copiii. Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temniță cu cununa nepieritoare a sfinților mucenici”, scrie Doxologia.

Cuviosul Sofronie era originar din satul Cioara-Sebeș, județul Alba, dar a plecat în Țara Românească pentru a îmbrăca haina monahală. S-a întors în satul său natal, întemeind o sihăstrie în pădurile din împrejurimi, cunoscută sub numele de „Schitul Cioara”.

Sofronie a început o adevărată activitate misionară, mergând prin satele Ardealului, îndemnând credincioșii să-și păstreze credința ortodoxă. Pentru această „îndrăzneală” a fost arestat și bătut.

Dar Sofronie nu s-a lăsat. După ce a fost eliberat, a început din nou să mărturisească dreapta credință în satele din Apuseni, fiind din nou arestat. A fost eliberat, iar la 14 februarie 1761 a adunat un „mare sobor” în Alba Iulia, cerând egalitate în drepturi pentru români și episcop ortodox pentru ardeleni. Apoi s-a retras la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde a mai trăit încă puțin.

Sfântul Cuvios Visarion a apărat credința ortodoxă din Banat și Transilvania și era sârb de origine. S-a născut în 1714, în Bosnia, iar în 1738 a fost în monahism la mănăstirea Sfântul Sava din Țara Sfântă. După ce revine în Serbia, se nevoiește câțiva ani într-o peșteră ca sihastru, unde, pentru sfințenia vieții sale, dobândește darul facerii de minuni.

În ianuarie 1744, venind în Banat, iar apoi în Transilvania, începe lupta pentru apărarea Ortodoxiei. Sfântul Visarion și-a început propovăduirea în Lipova. Pe colina de la marginea orașului ridică o cruce de lemn ce se păstrează și astăzi în una din absidele exterioare ale bisericii istorice din oraș. Lângă cruce a apărut un izvor, rămas în amintirea localnicilor cu denumirea „Izvorul Sfântului”. Din Banat a pornit în Transilvania spre Mărginimea Sibiului. Pretutindeni era întâmpinat de mii de credincioși, se trăgeau clopotele bisericilor în satele prin care trecea. Prin cuvintele sale a mobilizat mulțimile, arătându-le că prin unire li se schimbă credința, îndemnând pe credincioși să alunge preoții uniți și să păstreze rânduielile ortodoxe.

Efectul predicilor sale a fost uluitor. George Barițiu în istoria Transilvaniei remarcă că „el însă nici nu simțea trebuința de a întinde vorbă multă și a ținea prelegeri de dogmatică, precum făceau iezuiții. Prin cuvinte scurte, dar spăimântătoare… știu să bage în fiori pe miriadele de oameni. Vai de capul vostru, ați vândut sufletele voastre; dezlegarea morților voștri nu e dezlegare, ci osândă; parastase, pomeni și sărindare le-ați plătit cu totul în deșert la popi nelegiuți, la popi nepopi; baptismul (Botezul) pruncilor voștri, neleguit; de aceștia îl doare pe el mai mult”.

În Mărginimea Sibiului, Sfântul Visarion a reușit să întărească în credința cea dreaptă pe credincioși de aici, care au devenit mai apoi cei mai înflăcărați apărători ai Ortodoxiei. În drum spre Sibiu a fost prins, interogat și întemnițat.

Din Sibiu a fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la Timișoara, Osiek și Raab, iar apoi în fioroasa temniță de la Kufstein, unde se crede că a și murit ca sfânt mărturisitor. Arestarea lui Visarion nu a avut drept urmare liniștirea și potolirea spiritelor exaltate de predica Sfântului. Abia acum începe adevărata convulsiune, adevărata revoluție, care umple de profundă îngrijorare cercurile politice și bisericești germano-maghiare din Viena și Ardeal.

Succesul extraordinar al predicii lui Visarion inspiră acțiunile entuziaste ale neînfricaților preoți Cosma din Deal, Ion din Răchită, Oprea din Săliște, a lui Ioan din Galeș și Ioan din Aciliu, a călugărilor Nicodim și Sofronie, a strălucitului vizionar țăranul martir Oprea Miclăuș și a altor zeci și sute de preoți, călugări, țărani care, la fel ca în epoca persecuțiilor primare, au îndurat, cu curajul sfinților și martirilor, loviri, bătăi, schingiuiri, temniță, moarte, pentru Ortodoxia lor străbună, pe care au refuzat să o abjure.

Cuviosul Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, împreună cu mucenicul Oprea Miclăuș, au fost canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, hotărârea luându-se în ședința solemnă a Sfântului Sinod din data de 28 februarie 1950. În acel binecuvântat an 1950, Sfântul Sinod a hotărât ca „smeriții între ieromonahi Visarion și Sofronie, care au surpat cu virtutea și cu pătimirile lor puterea vrăjmașilor Ortodoxiei și împreună cu drept-credinciosul creștin Oprea, care a pecetluit cu moartea statornicia lui în credința părinților noștri, să se numere cu Sfinții și să se cinstească după toată pravila ca Sfinți Mărturisitori și Mucenici, în tot cuprinsul Bisericii noastre”.

Proclamarea solemnă a canonizării lor a avut loc în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, la 21 octombrie 1955. Ultimii doi din ceata mărturisitorilor ardeleni, preoții Moise Măcinic și Ioan din Galeș, au fost canonizați de către Sfântul Sinod în anul 1993, alături de alți sfinți bineplăcuți de Dumnezeu.

Visarion Sarai

Visarion Sarai s-a născut în anul 1714 și a primit la botez numele Nicolae.

S-a călugărit în 1738 la Mănăstirea Sfântul Sava.

În 1742 ajunge la Mănăstirea Pakra din Slovenia, iar în ianuarie 1744 vine în Transilvania și începe lupta pentru apărarea Ortodoxiei.

Este arestat pe 26 aprilie 1744 de autoritățile imperiale și supus unui interogatoriu cu 44 de întrebări.

A fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la cele din Timișoara, Osieck și Raab, iar în cele din urma la celebra închisoare Kufstein din Munții Tirolului (Austria), unde a murit ca martir.

Sofronie de la Cioara

Sofronie de la Cioara a fost preot de mir, iar după ce a rămas văduv, s-a călugărit la Mănăstirea Cozia.

A condus răscoala populara împotriva autorităților habsburgice și a Episcopiei Unite de la Blaj care patrona acțiunea de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Românești.

În august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, în care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închiși și respectarea libertății religioase.

A murit la o dată pe care nu o cunoaștem, fie la Mănăstirea Vierosi, fie la Mănăstirea Robaia.

Nicolae Oprea Miclăuș

Nicolae Oprea Miclaus, originar din Săliștea Sibiului, satul Tilisca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plângerile românilor, în 1748, 1749 și 1752.

În memoriile prezentate, aceștia cereau libertatea credinței ortodoxe și episcop ortodox.

A fost arestat în anul 1752 la Viena și dus în închisoarea de la Cușteni, unde a și murit ca mărturisitor pentru Ortodoxie.

Ioan din Galeș

Ioan din Gales a înmânat lui Oprea Miclăuș un memoriu pe care să-l adreseze Curții din Viena și s-a aflat în fruntea mișcării de apărare a Ortodoxiei la Sibiu.

A cutreierat mai multe sate și a strâns semnături prin care credincioșii ardeleni cereau sa li se acorde libertate pentru credința ortodoxa.

Din ordinul Mariei Tereza, ajunge în închisoarea de la Deva, apoi la Graz și în final la Kufstein.

Preotul Ioan a murit după anul 1780, de când datează ultima știre despre el.

Moise Măcinic

Moise Macinic pentru că a luptat împotriva uniației, a fost închis la Sibiu, timp de 17 luni.

La eliberare i s-a cerut sa nu mai slujească, ci să se întrețină din munca brațelor.

S-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuș.

L-a însoțit pe acesta în călătoriile sale la Viena și a fost arestat împreuna cu Miclăuș.

A murit în închisoarea de la Kufstein.

(sursă: https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-marturisitori-ardeleni-121739.html)

„Trebuie să purcedem la o respingere hotărâtă a ecumenismului și nu trebuie să avem nicio comuniune cu adepții lui. Calea noastră nu este și a lor. Trebuie să spunem acest lucru cu hotărâre și să îl arătăm prin faptele noastre. Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, e epocă în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți.

Datorită faptului că toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în rândurile „Consiliului Mondial al bisericilor” și prin aceasta au trădat Ortodoxia, a venit vremea deplinei noastre îngrădiri (de ecumenism – n.trad.).

Nu putem și nu trebuie să avem nicio comuniune cu apostații adevăratei Ortodoxii și trebuie să fim pregătiți, dacă va fi necesar, să ne retragem în „catacombe.” Postura noastră de luptători și mărturisitori ai adevărului curat și neprihănit al lui Hristos ne conferă o mare responsabilitate, mai mult decât oricând altcândva în trecut.

Trebuie să ne amintim întotdeauna faptul că un păstor adevărat al adevăratei Biserici a lui Hristos nu poate niciodată și nu trebuie să aibă niciun alt interes decât acela al râvnei curate pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea turmei lui – numai spre aceasta trebuie să se concentreze toate gândurile lui, toate simțămintele și acțiunile sale, întotdeauna.”

Sf. Ioan Maximovici

Argumente contra acceptării cipului

în actul de identitate,

puteți citi, cântări, deduce și judeca

din scrierile ortodoxe ale Sfintei Scripturi

și ale Sfinților Părinți,

și din selecția de la:

CIP – semnul fiarei – 666

Mai multe articole pe această temă, AICI.

Click pe titlu pentru articol:

Oare DE CE TAC COMPLICE

PREOȚII, EPISCOPII ȘI PATRIARHUL,

NEmărturisind public, de la amvon, în predici,

despre MARILE PERICOLE DE ASTĂZI

pentru mântuirea sufletelor ??? . . .

Această proorocire a Pr. Arhim. Justin Pârvu – ”În 3 ani, păstorii voștri vă vor vinde…” a făcut-o cu puțin timp înainte de a trece la Domnul (16 iunie 2013). În data de 16.06.2016, deci după FIX 3 ani, a început pseudo-sinodul din Creta, unde s-a oficializat, s-a concretizat, s-a semnat MAREA LEPĂDARE DE HRISTOS, de Biserica Lui cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească – cea Ortodoxă.