Portret de artista Aida Șuster
În lucrarea „Poeți după gratii”, editată de Mănăstirea Petru Vodă, la biografia lui Constantin (Costache) Oprișan stă scris: „S-a născut în 16 martie 1921, în comuna Oncești – Tecuci. A absolvit liceul la Bacău, în 1940. În 1941 ajunge în Germania, unde asistă la cursuri universitare de filosofie, audiindu-l pe Heidegger.
În timpul șederii sale în Germania a fost internat câțiva ani în lagărul nazist de la Buchenwald. Se întoarce în țară în 1945, venind pe jos tot drumul. Se căsătorește în 1947.
În 1946-1948 este student la Facultatea de Filosofie din Cluj, fiind remarcat de D. D. Roșca și Lucian Blaga.
În noaptea de 15 mai 1948 este arestat în București, dus la închisoarea Jilava și condamnat la 25 de ani muncă silnică. Între anii 1949-1952, în penitenciarul Pitești este supus la înfometare și schingiuiri fizice și morale inimaginabile, în urma cărora face un pneumotorax spontan care se suprainfectează. Complet lipsit de asistență medicală, Oprișan se îmbolnăvește de tuberculoză pulmonară.
În octombrie 1954 i se înscenează de către securitate un proces absurd. În timpul detenției a trecut prin închisorile: Jilava, Pitești, Gherla, Târgu Ocna, Văcărești.
În 1958 este adus din nou la Jilava, în carcerele morții din Fortul 13, unde se stinge treptat, înconjurat de grija și dragostea celorlalți trei camarazi, condamnați la același regim de exterminare: preotul Gheorghe Calciu, Iosif V. Iosif și Marcel Petrișor. Lor le-a transmis gândurile sale sub formă poetică, pe care aceștia le-au memorat și le-au făcut cunoscute, după eliberarea lor. După nesfârșită suferință, sufletul său nobil, luminat și eliberat, a plecat dintre noi, cu lumea adâncă a gândurilor sale, departe de nimicnicia și răutatea acestei lumi, în 26 iulie 1958”.
Așa cum apare în biografia de mai sus, redactată de un grup de foști deținuți politic sub coordonarea poetului Constantin Aurel Dragodan, Constantin Oprișan a trecut prin „experimentul Pitești”. Eugen Țurcanu l-a torturat psihic și fizic într-un mod care nu poate fi explicat prin cuvinte omenești. După ce l-au bătut în camera 4, Țurcanu a înfipt ranga în pulpa lui Țurcanu. Sângele i-a sărit până în tavan, scrie Dumitru Bacu, în lucrarea „Pitești. Centru de reeducare studențească”. După acest episod, orice student care avea vreun gând de rezistență era amenințat că va fi bătut până ce sângele-i va țâșni și se va uni cu cel al lui Oprișan. Conform mărturiei lui Eugen Măgirescu, și el trecut prin „iadul de la Pitești”: „Pe Costache Oprișan l-au chinuit ca pe Hristos, săptămâni de-a rândul. L-am văzut odată, când ne-au scos la aer. Își dăduse cămașa jos și spinarea lui toată era zebrată în forme regulate, ca și cum ar fi fost jupuit de viu, ars cu foc sau cu bici, răstignit, știe Dumnezeu!” (vezi cartea „Moara dracilor”).
Îndârjirea satanică a reeducatorilor provenea din faptul că Oprișan deținuse calitatea de șef al Frățiilor de Cruce pe țară și că, așa cum aduce mărturie Mihai Timaru, un alt cavaler al temnițelor comuniste, intuise că Țurcanu fusese instruit la Moscova, înaintea arestărilor masive ale tinerilor anticomuniști din 14-15 mai 1948. Timaru a primit această confidență din partea lui Oprișan, în închisoarea de la Gherla, unde au fost colegi de celulă. Acest secret îl știa doar Alexandru (Șura) Bogdanovici, unul dintre torționari, care a rămas uluit când Oprișan i-a spus în față: „Bine a mai fost pregătit Țurcanu la Moscova”. Bogdanovici nu va scăpa nici el de furia lui Țurcanu, care avea să-l omoare la Pitești.
Într-o mărturie despre Constantin Oprișan, memorialista și sfânta închisorilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu, afirma că acesta „a plecat în lumină, ca un stâlp de aur”: „La Pitești nicio rezistență nu era posibilă. Costache Oprișan a fost profesor de filosofie la Cluj, un om cu forțe spirituale nebănuite, simțeai puterea duhului în el. Și n-a putut să reziste. Nu se putea rezista. Din experiența noastră, a celor din închisori, diavolul s-a convins că nu are sufletul pe care îl obligă să meargă cu el. Costache Oprișan, care a căzut la Pitești, a plecat în lumină, a plecat ca un stâlp de aur, așa părea, un trup de aur. O mărturisește Părintele Calciu. Sunt foarte multe dovezi care arată că cei care au căzut așa de jos încât au spus blasfemii și și-au chinuit aproapele, totuși au plecat mântuiți. De ce? Pentru că diavolul a spart liberul lor arbitru. A umblat acolo unde nu avea voie. Ce a îndurat Costache Oprișan nu se poate povesti!”
* * *
Cu un PS de la Emanuel-Silvian Man: „În 2019, TVR Tîrgu Mureș / TVR 3, în parteneriat cu Liga Studenților (LS IAȘI), din arhiva căreia s-au utilizat documente și înregistrări cu foști deținuți politici, a realizat o ediție specială în trei părți a emisiunii Biruitorii, dedicată lui Constantin Oprișan, unul dintre cei mai cunoscuți foști deținuți anticomuniști care au murit martiric în închisorile comuniste (+ 26 iulie 1958). Mă bucur de colaborarea de atunci mai ales pentru că am făcut legătura realizatorilor cu Marcel Petrișor, fost coleg de celulă cu pr. Gheorghe Calciu și Costache Oprișan, care a trecut între timp la Domnul (+2021) și în special pentru faptul că sora cea mică a lui Costache Oprișan, doamna Elena Poli (+2020), căruia îi port o profundă recunoștință, s-a putut bucura de documentar. Linkurile în comentarii.
VIDEO: Emisiunea „BIRUITORII – OAMENII CARE SE HRĂNESC DIN DUMNEZEU” este o producție destinată televiziunii publice, pentru canalele TVR Târgu-Mures, TVR3 și TVR 1. Iși propune aducerea în prim plan a adevărurilor legate de identitatea poporului român, adevăruri care sunt ascunse din diferite motive:
PARTEA I:
.
PARTEA a II-a:
.
PARTEA a III-a:
_____________________
.
.
.