Curge ura ca o lavă
Se prelinge printre noi,
Nu mai dăm Domnului slavă
N-avem vreme, e război !
Cu cârje, engolpioane,
Dau în noi cât pot de tare,
Cineva, de la butoane
A dat ton de lepădare !
Cei cu barbă şi sutană
Ce credeam că fac minuni
Nu mai dau răspuns la strană –
Ne omoară cu minciuni !
Şi ne luptă „părinteşte”
Şi răstălmăcesc Scriptura,
Ne pocnesc duhovniceşte
Şi ne cer să-nchidem gura!
Cu blestem şi-afurasanii
Ne ameninţă „duios”
Din a tainei spovedanii
Trădează, lovind la os !
– Oaie, taci, nu-i treaba ta !
Vezi c-acuş te scriu pe toacă
Şi-o fi vai de piele ta
Gura dacă n-o să-ţi tacă !
– Eşti proastă, habar nu ai,
Nu mai vreau să te ascult !
Poate te duceam la rai
De dădeai şi tu mai mult !
– Te-ai trezit tu să mă-nveţi ?
Eu primesc ordin de sus !
Fraierelor, nu vedeţi
În ce parte e Iisus?
…Dar şi noi, FRAŢI altădată
( Cât de „fraţi”…doar Domnul ştie ! )
Ne sărim la beregată
Cu aleasă vrăjmăşie !?!
UNII cred cu înfocare
În ce li se dă să creadă !?
Nu îşi pun nicio-ntrebare –
Ochi au dar… nu vor să vadă !
Duhul surd şi mut i-apasă
Şi le spune SEMN ca să ceară !
Mergători la Sfânta Casă
Fac pe ceilalţi de ocară !
„Schismatic” ori „rătăcit”
Pe frate îl socotesc,
În bocanci dorm liniştit
Aproape că ne urăsc !
Iar CEILALŢI, cu mintea trează,
Se roagă de îndurare:
–Doamne, Doamne, luminează,
Nu-i lăsa în înşelare !
–Luminează-i, Ceresc Miel,
Că Tu nu Te-ai împărţit !
„Ieri şi azi şi-n veci – la fel !”
Cum de credem diferit ?!?
Cei de-aici şi de dincolo,
Fraţi care ne-am despărţit,
Nu cu Iuda, nici cu – Apolo –
Cu Hristos până-n sfârşit !
– Sfinţi Părinţi, strigaţi mai tare,
Ortodocşii toţi să ştie :
NU E TIMP DE DEZBINARE
CÂND CEL RĂU STĂ CA SĂ VIE !
Să rămânem în iubire
Oricât ne-ar părea de greu !
S-ascultăm,spre mântuire
Nu de om – de Dumnezeu !
–Eşti oaie, dar GÂNDITOARE !
Nu poţi spune „n-am ştiut !”
La ceas greu,de lepădare,
VEI RĂSPUNDE C-AI TĂCUT !!
…
prof. Paraschiva Radoi
