Aceasta a trăit în zilele lui Maximian împăratul (304-311), fiind fiica din părinti, de neam ales, care au logodit-o cu un oarecare sfetnic împărătesc, anume Elevsie. Și, vrând el să facă nuntă, Sfânta n-a primit, căutând să scape de însoțirea nunții cu un păgân. Și zicea ea: „De nu te vei face mai întâi eparh al cetății acesteia, nu voi face nunta cu tine.” Iar când tânărul s-a făcut eparh, i-a zis: „De nu te vei întoarce, din legea idolilor, la credința în Hristos, nu primesc nunta cu tine.” Deci, Elevsie, spuse tatălui ei toate. Și neputând tatăl ei să o întoarcă de la credința în Hristos, a dat-o în mâinile eparhului, logodnicul ei, să facă ce va voi. Și, stând eparhul la judecată și neizbutind să o înduplece, despuind-o a bătut-o cu vine de bou crude și, spânzurând-o de cosițe, a ținut-o până ce s-a deslipit pielea de pe cap. Apoi i-a ars coastele și i-a pătruns trupul cu fiare arse în foc și, legându-i mâinile, a aruncat-o în temniță. Și stând ea la rugăciune, i s-a arătat vrăjmașul tuturor în chip de înger, îndemnând-o să jertfească la idoli și să scape. Iar Sfânta l-a făcut pe el de a spus singur, fără voie cine era.
Deci, iarăși, aducând-o la eparhul și stând ea neschimbată în dragostea ce avea către Hristos, au aruncat-o într-un cuptor ars până la roșu și, răcindu-se în chip minunat, pe mulți i-a adus la credința lui Hristos. Deci, biruind toate muncile, Sfânta și-a primit sfârșitul prin sabie. Și, când s-a logodit cu Elevsie a fost de șaisprezece ani, iar când s-a făcut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea optsprezece ani.
Întru această zi, cuvânt despre unul care a venit la ava Antonie, să se facă călugăr, dar păstra ceva avere pentru sine
Un frate oarecare, lepădându-se de cea proastă și lumească viață și împărțindu-și toată averea la săraci, și-a ținut încă puțină avere, ca să-i fie lui de trebuință și de vreo slujbă, a mers la marele Antonie. Însă, după ce a aflat și a înțeles starețul toate cele despre dânsul, i-a zis lui: „Dacă voiești să fii călugăr, să mergi acum în cutare sat și să cumperi de acolo carne și să o pui pe ea peste trupul tău, gol fiind, și așa să vii aici, aducând-o.” Deci, a făcut fratele așa, iar câinii și păsările, văzând carnea aceea, îi rupeau lui tot trupul, până ce a venit la Sfântul. Iar, după ce a sosit înaintea starețului, Ava îndată l-a întrebat pe el dacă a făcut precum i-a poruncit lui. Iar fratele acela și-a arătat tot trupul lui ciupit și mușcat de păsări și de câini. Deci, a zis Sfântul Antonie: „Cei ce se leapădă de viața cea proastă și lumească și vor să mai aibă și să păstreze averi și bani, așa vor fi rupți și ciupiți, luptându-se cu dracii gândurilor.”
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre milostenie
Povestit-a oarecare din părinți, că era un dregător, care, trimis cu o sabie împărătească, a găsit pe cale un mort, sărac, zăcând gol. Și, făcându-i-se milă, a zis slugii sale: „Ia calul și mergi puțin mai înainte.” Iar acela, pogorându-se, s-a desbrăcat de una din hainele sale și a pus-o peste acel mort și s-a dus. Apoi, după puțină vreme, trimis fiind tot cu o solie și ieșind afară din cetate, a căzut de pe cal și i s-a frânt piciorul. Și, ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, și doctorii îl căutau pe el. Iar, după ce au trecut cinci zile, i s-a înegrit piciorul lui. Și, aceasta văzând, doctorii au hotărât să-i taie piciorul a doua zi, ca să nu-i putrezească și trupul. De aceasta aflând și dregătorul, foarte se întrista și plângea de acea primejdie; și de mâhnire, nici nu putea să doarmă, ci și noaptea stătea treaz.
Deci, luminând candela, a văzut, la miezul nopții, că un om se pogora pe fereastra cea de sus și a venit la dânsul; și stând lângă dânsul, i-a zis: „De ce plângi, și de ce te necăjești?” Iar el a răspuns: „Cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul și mâine vin doctorii să-l taie?” Iar el a zis: „Arată-mi piciorul tău.” Și, arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat și, i-a zis: „Scoală și umblă!” Iar dregătorul a zis: „Nu pot că este frânt!” Iar el a zis către dânsul: „Sprijinește-te de mine.” Și, sprijinindu-se, s-a sculat și a mers sănătos. Apoi, a zis cel ce s-a arătat: „Iată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihnește-te și nu te mai necăji.” Apoi, și pentru milostenie i-a povestit câteva cuvinte, zicând că a spus Domnul: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Și, cu milă este judecata, la cel ce a făcut milă.” Și altele ca acestea. Apoi a zis: „Mântuiește-te!” Și dregătorul a zis: „Te duci?” Zis-a lui acela: „Ce mai voiesti, dacă te-ai vindecat?” Și, iarăși, a zis dregătorul: „Pentru Dumnezeu, spune cine ești?” Răspuns-a cel ce s-a arătat: „Caută la mine.” Și, după ce a privit, acela a zis: „Cunoști haina aceasta pe care o port?” Și iarăși dregătorul a zis: „Da, a mea este.” Și iarăși a zis acela: „Eu sunt acela pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum și mi-ai dat haina ta. Și m-a trimis Dumnezeu ca să te vindec. Deci, mulțumește totdeauna lui Dumnezeu.” Și, acestea zicând, a ieșit iarăși pe fereastra aceea, prin care a intrat.
Și dregătorul nu a încetat, mulțumind lui Dumnezeu, să dea din destul săracilor, din cele ce avea.
,
