Deci, n-a trecut multă vreme și s-a ivit, pentru Daniil, prilejul ca să-și dovedească înțelepciunea, că, a mântuit de la moarte pe nevinovata Suzana, care era defăimată pe nedrept de doi bătrâni necinstiți; tot el, a descoperit și a tălmăcit împăratului un vis cu o statuie, alcătuită din mai multe părți, care, fiindcă avea picioarele de lut, s-a prăbușit când a fost lovită de o piatră mică, desprinsă din munte, arătând că această mică piatră închipuia pe Mesia cel așteptat. Tot la el, aflăm și visul cu copacul cel mare, din mijlocul pământului, ca și istoria celor trei tineri aruncați în cuptorul cel cu foc.
Când Darius și, apoi, Cirus împărățeau în Babilon, fericitul Daniil a aflat mai departe cinste și încredere și în fața perșilor. Iar, când Cirus, împăratul perșilor, a poruncit iudeilor robiți din Babilon, să se întoarcă în grupuri, în țara lor, Proorocul a rămas mai departe în Babilon, ca să nu rămână singuri și fără ajutor, frații săi iudei, care nu puteau pleca. Atunci Proorocul Daniil a avut visul celor șapte săptămâni de ani, ce despart vremea sa, de vremea venirii lui Mesia. Tot atunci, a avut loc întâmplarea cu idolul Bel și cu balaurul, precum și aruncarea Proorocului în groapa cu lei, unde, prin minune, s-a păzit nevătămat. Și tot atunci, a văzut în vis venirea Fiului Omului în slavă, arătată pe malurile râului Tigru, vis cu care fericitul Daniil și-a sfârșit cartea și proorocia sa.
Și, așa, tălmăcind vise proorocești și biruind cu credința multe primejdii, fericitul Daniil a descoperit pe Dumnezeu cel adevărat și puterea Lui în mijlocul popoarelor păgâne, pline de idoli, iar, pe de altă parte, le-a vestit și acestor popoare, cu peste cinci sute de ani mai înainte, timpul venirii lui Mesia, Mântuitorul lumii.
Deci, ajungând el la adânci bătrâneți, cu pace s-a mutat către Domnul.
Întru această zi, cuvânt despre Daniil Proorocul, cum a sfărâmat pe Bel, idolul babilonienilor şi pe balaur l-a omorât şi cum, fiind aruncat a doua oară în groapa cu lei, a fost mântuit
Acest fericit Daniil Proorocul a fost iubit de împărații chaldeenilor și perșilor din Babilon, adică de Nabucodonosor, de Baltazar, de Darius și de Cirus. Deci, când acel Cirus persanul împărățea în Babilon, l-a făcut pe Daniil sfetnic credincios și de aproape al lui, fiindcă da răspunsuri la toți. Și era un idol în Babilon, al cărui nume era Bel, și se cheltuiau cu el, în fiecare zi, douăsprezece măsuri de făină de grâu aleasă, patruzeci de oi și șase vedre de vin. Și împăratul cinstea idolul și mergea în fiecare zi de se închina lui, iar Daniil se închina Dumnezeului său.
Și i-a zis lui împăratul: „Pentru ce nu te închini lui Bel?” Iar Daniil a zis: „Pentru că eu nu mă închin idolilor, celor făcuți de mâini omenești, ci Dumnezeului celui viu, Celui ce a zidit cerul și pământul și are stăpânire peste tot trupul”. Și i-a zis lui împăratul: „Dar nu ți se pare ție că Bel este Dumnezeu viu? Oare nu vezi cât mănâncă și bea în fiecare zi?” Și a zis Daniil, râzând: „Nu te înșela, împărate, pentru că idolul acesta, pe dinlăuntru este țărână, iar pe dinafară, aramă, și n-a mâncat nici n-a băut vreodată.” Și, mâniindu-se, împăratul a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „De nu-mi veți spune cine mănâncă bucatele acestea, apoi veți muri. Iar de-mi veți arăta că Bel le mănâncă, atunci va muri Daniil, pentru că a hulit împotriva lui Bel”. Și a zis Daniil împăratului: „Să fie după cuvântul tău!” Și erau slujitorii lui Bel șaptezeci la număr, afară de femei și de copii.
Au venit, dar, împăratul și cu Daniil la capiștea lui Bel și au zis slujitorii: „Iată, noi ieșim afară, iar tu, împărate, pune bucatele și vinul și încuie ușile și le pecetluiește cu inelul tău. Și, venind mâine, de nu le vei afla toate mâncate de Bel, atunci să murim, iar de vor fi mâncate să moară Daniil, care a mințit asupra noastră”. Dar împăratul n-a băgat de seamă că ei făcuseră pe sub masă o intrare ascunsă și totdeauna intrau pe ușa aceea și mâncau bucatele. Și au ieșit slujitorii, iar împăratul a pus bucatele lui Bel. Și a poruncit Daniil slugilor sale și au adus cenușa și a cernut-o prin toată capiștea, de față fiind numai împăratul. Și, ieșind, au încuiat ușile și le-au pecetluit cu inelul împăratului și s-au dus. Și slujitorii au intrat noaptea, după obiceiul lor, cu femeile și cu copiii lor, și au mâncat toate și au băut.
Și a doua zi, a venit împăratul, și Daniil cu dânsul, la capiște și a zis: „Daniile, întregi sunt pecețile?” Iar el a zis: „întregi, împărate”. Și îndată, cum a deschis ușile, privind spre masă, împăratul a strigat cu glas mare: „Mare ești Bel și nici un vicleșug nu este întru tine”. Și a râs Daniil și a oprit pe împăratul ca să nu intre înăuntru și a zis: „Uită-te și vezi pardoseala capiștei și cunoaște ale cui sunt urmele acestea”. Și a zis împăratul: „Văd urme bărbătești și femeiești și de copii”. Și atunci, mâniindu-se, împăratul a poruncit de a prins pe toți slujitorii și pe femeile lor și pe copii lor și ei i-au arătat lui ușa cea ascunsă, prin care intrau și mâncau cele de pe masă. Și i-a omorât pe ei împăratul și pe Bel l-a dat în mâinile lui Daniil, care l-a sfărâmat pe el, iar capiștea aceea a risipit-o.
Și era în locul acela un balaur mare și îl cinstea pe el Babilonul. Și a zis împăratul lui Daniil: „Oare și despre acesta vei zice că este aramă? Acesta este viu și mănâncă și bea. Nu vei putea zice că acesta nu este Dumnezeu viu; deci închină-te lui.” Și a zis Daniil: „Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că acela este Dumnezeu viu; iar tu, împărate, dă-mi mie stăpânire și eu voi omorî acest balaur fara sabie și fără toiag”. Și a zis împăratul: „Ți-l dau ție”. Și a luat Daniil smoală și seu și păr și le-a fiert împreună și a făcut un amestec pe care l-a aruncat în gura balaurului, și, mâncându-l, a murit balaurul și a zis Daniil: „iată închinăciunile voastre”. Atunci, babilonienii, auzind de aceasta, s-au mâniat foarte și, pornind către împăratul, au zis: „Împăratul s-a făcut iudeu; pe Bel l-a sfărâmat, iar pe balaur l-a omorât și pe preoții lui i-a tăiat”. Și au mai zis: „Dă-ne nouă pe Daniil, iar de nu, apoi te vom omorî pe tine și toată casa ta.” Și a văzut împăratul că sunt foarte porniți împotriva lui și, silit fiind, a dat lor pe Daniil. Iar ei l-au aruncat în groapa leilor și a petrecut acolo șase zile. Și erau în groapă șapte lei și li se da lor în fiecare zi câte două trupuri de osândiți și câte două oi. Iar atunci nu le-au dat nimic, ca să-l mănânce pe Daniil. Dar, Dumnezeu, a astupat gurile leilor, ca și atunci când a fost aruncat întâia oară. Și stătea Daniil împreună cu leii în groapă, ca și cu niște mielușei blânzi.
Și era atunci în Iudeia Proorocul Avacum și acela a făcut fiertură și a dumicat pâine în blid și a mers la câmp să-l ducă secerătorilor. Și a zis îngerul Domnului către Avacum: „Du prânzul pe care îl ai, în Babilon, lui Daniil, în groapa leilor„. Și a zis Avacum: „Doamne, Babilonul nu l-am văzut și groapa leilor nu știu unde este.” Și l-a apucat îngerul Domnului de creștetul lui și l-a ținut de perii capului său și l-a dus pe el în Babilon, deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său. Și a strigat Avacum, zicând: „Daniile, Daniile, ia prânzul pe care ți l-a trimis ție Dunmezeu”. Și a zis Daniil: „O, ți-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, și n-ai părăsit pe cei ce Te iubesc pe Tine.” Și, sculâdu-se, Daniil a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu, iarăși, a dus pe Avacum îndată în Iudeea, la locul său, așa cum s-a arătat mai înainte și la viața Proorocului Avacum.
Iar împăratul a venit, în a șaptea zi, să plângă pe Daniil și, ajungând la groapă, s-a uitat și, iată, Daniil era teafăr. Și a strigat împăratul cu glas mare și a zis: „Mare ești Doamne, Dumnezeul lui Daniil, și nu este altul afară de Tine„. Și a scos pe Daniil, iar pe vinovații pierzării lui i-a aruncat în groapă. Și îndată i-au mâncat leii, în fața împăratului.
Întru această zi, cuvânt despre Suzana
A fost un om ce vietuia in Babilon, numele lui fiind Ioachim. Acesta isi luase o femeie cu numele Suzana, fiica a lui Helchie, foarte frumoasa si cu frica de Dumnezeu. Si, parintii ei, drepti fiind, crescusera si pe fiica lor dupa legea lui Moise. Si era Ioachim foarte bogat si avea o gradina aproape de curtea sa. Si se adunara la el iudeii, fiindca era mai in cinste decat toti. Si in anul acela, au fost randuiti judecatori doi batrani din popor, care, sub cuvant ca fac judecati, savarseau nedreptate, incat se implinea cuvantul Domnului: Iesit-a faradelege din Babilon, din batranii judecatori.” Acestia ramaneau in casa lui Ioachim si veneau la ei toti care vroiau sa aiba judecata. Si, vazand pe Suzana, in fiecare zi, intrand si iesind in gradina barbatului sau, s-au aprins de pofta asupra ei. Si s-a razvratit mintea lor si si-au abatut ochii lor sa nu caute la cer, nici sa-si aduca aminte de judecatile cele drepte. Si erau amandoi aprinsi de pofta asupra ei si n-au spus unul altuia boala sa, pentru ca se rusinau a-si marturisi unul altuia pofta lor. Si cauta fiecare din ei vremea prielnica. Iar odata au zis unul catre altul: „Sa mergem acasa, ca este vremea pranzului.” Si, iesind, s-au despartit de unul de altul, dar, intorcandu-se, au venit din nou in acelasi loc si intrebandu-se unul pe altul din pricina intoarcerii, au marturisit unul altuia pofta lor. Si atunci au hotarat impreuna vremea cand vor putea sa o afle pe ea singura, ca sa-si implineasca nelegiuirea. Si s-a intamplat, cand pandeau ei ziua cea cu bun prilej, ca a intrat Suzana, ca si mai inainte, numai cu doua slujnice, dorind sa se scalde in gradina, pentru ca era zaduf. Si nu era nimeni acolo, afara de cei doi batrani ascunsi, care o pandeau pe ea. Si a zis Suzana slujnicelor: „Aduceti-mi undelemn si sapun si incuiati portile gradinii, ca sa ma scald.” Si au facut cum a zis ea. Si au incuiat portile gradintii si au iesit pe portile cele din dos si, aducand cele poruncite, n-au vazut pe batrani, pentru ca erau ascunsi.
Si dupa ce au iesit slujnicele, s-au sculat amandoi batranii si au alergat la dansa si au zis: „Iata, portile gradinii sunt inchise si nimeni nu ne vede si suntem aprinsi de pofta asupra ta. Pentru aceasta, invoieste-te sa fii cu noi. Iar de nu, apoi vom marturisi asupra ta, ca a fost cu tine un tanar si, pentru aceasta, ai trimis pe slujnice de la tine.” Si a suspinat Suzana si a zis: „Stramtorata sunt din toate partile. Ca de voi face aceasta, moarte imi este, iar de nu o voi face, nu voi scapa din mainile voastre. Dar mai bine este, pentru mine, sa nu fac acest pacat, de a cadea in mainile voastre, decat a gresi inaintea lui Dumnezeu. Si a strigat Suzana cu glas mare si au strigat si batranii amandoi impotriva ei. Si, alergand, unul din ei a deschis portile gradinii. Si, daca au auzit strigare in gradina, cei din casa au alergat pe portile cele din dos, ca sa vada ce i s-a intamplat ei. Si, daca au spus batranii cuvintele lor, s-au rusinat slugile foarte, ca niciodata nu s-a zis cuvant ca acesta de Suzana.
Si a doua zi, dupa ce s-a adunat poporul la Ioachim, barbatul ei, au venit si cei doi batrani, plini de cugete rele asupra Suzanei, ca sa o omoare. Si au zis inaintea poporului: „Trimiteti dupa Suzana, fata lui Helchie, femeia lui Ioachim.” Si au trimis. Si a venit ea si parintii ei, si fiii ei si toate rudeniile ei. Iar Suzana era foarte tanara si frumoasa la chip. Iar batranii nelegiuiti au poruncit sa-i ia valul de pe fata, ca era acoperita, ca sa se sature de frumusetea ei. Si plangeau cei ce erau cu dansa si toti care o stiau. Si, sculandu-se, cei doi batrani si-au pus mainile pe capul ei, in mijlocul poporului, iar ea, plangand, a cautat la cer, pentru ca in inima ei, nadajduia spre Dumnezeu. Si au zis cei doi batrani: „Umbland noi amandoi prin gradina, a intrat ea cu doua slujnice si a inchis poarta, slobozind slujnicele. Si a venit la ea un tanar, care era ascuns si s-a culcat cu dansa. Iar noi, fiind in coltul gradinii si vazand faradelegea, am alergat asupra lor. Si, vazandu-i, pe tanar nu l-am putut prinde, ca era mai tare decat noi si, deschizand portile gradinii, a fugit. Dar, prinzand-o pe ea, am intrebat-o cine a fost tanarul acela si n-a vrut sa ne spuna noua. Deci, aceasta marturisim.” Si i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niste batrani si poporului, si judecatori, si au judecat-o pe ea spre moarte.
Si, strigand cu glas mare, Suzana a zis: „Dumnezeule vesnice si stiutorul celor ascunse, Care cunosti toate mai inainte de a se face, Tu stii ca minciuna au spus ei asupra mea. Si, iata, eu mor fara sa fi savarsit nimic, din cele ce au spus acestia despre mine.” Si a auzit Domnul glasul ei. Si, dusa fiind ea spre osanda, a ridicat Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu pe un tanar, al carui nume era Daniil. Si acesta a strigat cu glas mare: „Nevinovat sunt eu de sangele acesteia.” Si s-a intors tot poporul catre dansul si a zis: „Ce insemneaza cuvantul acesta pe care l-ai zis?” Iar el, stand, in mijlocul lor, a zis: „Oare, asa de nebuni sunteti toti, fiii lui Israel? Ca fara sa cercetati si necunoscand adevarul, ati osandit pe fiica lui Israel? Intoarceti-va la judecata, pentru ca minciuna au spus judecatorii acestia asupra ei.” Si s-a intors tot poporul degraba.
Si au zis batranii: „Vino si sezi in mijlocul nostru si ne spune gandul tau, ca ti-a dat tie Dumnezeu cinstea batranilor.” Si a zis catre dansii Daniil: „Despartiti-i unul de altul si-i voi intreba pe dansii.” Si, dupa ce i-au despartit unul de altul, a chemat pe unul din ei si a zis catre dansul: „Invechitule in zile rele, acum a venit ceasul pacatelor tale, pe care le faceai mai inainte, rostind judecati nedrepte, pe cei nevinovati osandindu-i si pe cei vinovati eliberand, ca zice Dumnezeu: pe cel nevinovat si pe cel drept sa nu-l omori. Deci, acum, daca ai vazut pe aceasta femeie cu acel tanar, spune sub ce copac i-ai vazut pe dansii, pacatuind impreuna? Iar el a zis: „Sub un mesteacan.” Zis-a lui Daniil: „Drept ai mintit asupra capului tau. Ca, iata, ingerul Domnului, luand hotararea lui Dumnezeu, te va rupe in doua.” Si, punandu-l alaturi, a poruncit sa aduca pe celalalt si i-a zis: „Samanta a lui Canaan si nu a lui Iuda, frumusetile te-au inselat si pofta a razvratit inima ta. Asa ati facut fiicelor lui Israel; si ele, de frica, se desfranau cu voi, dar, acum, fiica lui Iuda n-a suferit faradelegea voastra. Acum, dar, spune-mi mie, sub ce fel de copac i-ai vazut pe ei impruna?” Iar el a zis: „Sub un salcam.” Si i-a zis Daniil lui: Drept ai mintit, si tu, asupra capului tau. Ca asteapta ingerul Domnului sa te taie pe tine in doua cu sabia si sa va piarda pe voi.” Si a strigat cu glas mare tot poporul si a binecuvantat pe Dumnezeu, Care mantuieste pe cei ce nadajduiesc spre El.
Si s-a sculat asupra celor doi batrani, ca i-a dovedit Daniil pe ei, din cuvintele lor, ca au marturisit stramb si le-a facut lor dupa legea lui Moise, asa cum cu viclesug au gandit sa faca aproapelui lor, si i-a omorat pe ei si a scapat sangele cel nevinovat in ziua aceea. Iar Helchie si femeia lui au laudat pe Dumnezeu, pentru fiica lor Suzana, impreuna cu Ioachim barbatul ei si cu toate rudeniile ei, pentru ca nu s-a aflat la ea lucru de rusine. Iar Daniil, din ziua aceea si dupa aceea, s-a facut mare inaintea a tot poporul, pentru priceperea sa si pentru darurile lui Dumnezeu, care erau in el. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
.
