Și trecând mama ei, Fausta, din această viață, a fost dată de tatăl ei după un bărbat Puplie, de neam bun, dar păgân cu credința. Și ea nu putea suferi o însoțire fără dragoste, pentru necredința lui, făcându-se pururea bolnavă. Și adeseori își schimba hainele cele luminate și, pe ascuns, se îmbrăca în haine sărace și ieșea din casă, neștiind nimeni, numai o slujnică fiind pururea cu dânsa și slujea pe ascuns celor ce se chinuiau pentru Hristos, intrând în temnițele unde se aflau, scoțându-i din legături, ungându-le rănile, ștergând puroaiele și întărindu-i cu bucate.
.
Întru această zi, învăţătură despre veacul acesta vremelnic şi despre Împărăţia cerurilor
Vremea ducerii de aici sosește, să vă sârguiți, dar, a vă îngriji și a vă găti cu sufletele voastre, de vreme ce, după ducerea de aici, roada de pocăință sau de fapta bună să nu socoteasca cineva ca va face. Că în iad, se zice: „Cine se va mărturisi Ție?” Aici sunt nevoințele și ostenelile, iar acolo cununile și plățile, după legea poruncilor Domnului. Aici este lupta cu vrășmașii, cei văzuți și nevăzuți, iar acolo răsplata cea din vitejie și din izbândă. Aici este sârguința, iar acolo cinstea și mărirea. Aici este cumpărarea nevoințelor, iar acolo adunarea câștigului. Aici, ca în scurt să spunem, lucrările binelui și ale răului se fac, iar acolo este răsplătirea acestora.
Deci, dar, pentru urmarea și îndulcirea cea vremelnică a păcatului, nu numai că ne lipsim de bunătățile cele veșnice, ci încă și muncile celor fără de sfârșit ne dăm, că, zice Domnul: „Vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viața veșnică.” (Matei, 25, 46).
Deci, mai întâi, credința cea tare către Dumnezeu, neclintită în sufletele noastre, din toată puterea să o păzim. Dar încă și a îndrăzni ne poruncește Mântuitorul, zicând: ‘Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!„ Și iarăși: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci, sufletul nu pot să-l ucidă, ci vă temeți mai mult de Cel ce poate și sufletul și trupul să le arunce în gheena. Adevărat, zic vouă, de acela să vă temeți.„ Și pomenirea de rău să nu o țineți, ca întru mânia voastră, să nu apună soarele. Iar de va intra gând necurat întru cineva, apoi, îndată, sârguindu-se, să-l piardă pe acela cu rugăciunea. Că zice: „Fiți sfinți, precum Eu sfânt sunt!” Iar de lăcomie de averi, ca de ceea ce este maică a slujirii de idoli, să fugiți. Și încă mai vârtos, să iubiți cumpătarea.
Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre pocăinţă şi umilinţă
Frații mei iubiți, până avem vreme, să plângem întru rugăciunea noastră, ca să ne izbăvească pe noi Domnul de plânsul cel nesfârșit și de scrâșnirea dinților și de focul gheenei și să ne bucure pe noi în viața cea fără de sfârșit, acolo de unde a fugit durerea, întristarea și suspinul, unde nu este moarte și stricăciune, ci numai bucurie și veselie și inimă bună și celelalte bunătăți, pe care le-a gătit Domnul celor ce-L iubesc pe El. Fericit, și de trei ori fericit, este cel care se va învrednici de bunătățile acestea și vrednic de jale și ticălos este cel ce se lipseste de ele, că zice Domnul: „Ce va folosi omul, de va dobândi lumea toată, dacă sufletul său își va pierde?” Deci, să nu prețuim peste măsură veacul acesta, sărac și trecător, ca să nu ne fie nouă și mai amar focul cel neadormit și viermele cel veșnic și înveninat.
Deșteaptă-te, o, leneșule, și urmează în viața ta pe Hristos. Vezi pe cei ce sunt împreună cu tine, cum se nevoiesc și se sârguiesc pentru mântuirea lor, cum candelele lor sunt luminoase și gura lor pururea laudă pe Dumnezeu, Cel fără de moarte. Nu urma pe cei ce se risipesc, ci pe cei ce se nevoiesc; nu pe cei ce se desfătează, ci pe cei ce se înfrânează, nu pe cei ce râd, ci pe cei ce plâng, nu pe cei ce cântă din fluiere, ci pe cei ce se roagă; nu pe cei cu râsul, care cântă cântece drăcești, ci pe cei ce cântă cuvinte duhovnicești; nu pe cei ce lăutăresc, ci pe cei ce citesc. Să nu râvnești celor bogați, ci celor smeriți cu duhul. Mulțumește Domnului împreună cu David. Întru smerenia noastră, și-a adus aminte de noi Domnul. Nu iubi pe cei ce se îmbată, ci pe cei ce flămânzesc și însetoșează. Nu pe cei iubitori de vrajbă și sfăditori, ci pe cei împăciuitori. Nu pe cei aspri și fără de omenie, ci pe cei pașnici și milostivi. Nu pe cei dârji, ci pe cei blânzi. Să nu te numeri cu ocărâtorii, că ocărâtorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și toate ale lor sunt păcate. După cum zice Pavel: „La cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat. Ci și mintea lor este pângărită, asemenea și cugetul.”
Deci, păzește-ți cu hotărâre sufletul tău, iubite. Vezi, o, frate, să nu ai vrajbă asupra cuiva, de este cu putință, nici măcar un ceas. Nici să dormi cândva, având vrajbă asupra cuiva, ca nu cumva noaptea să vă despartă pe voi unul de altul și să afli osânda neiertată. Niciodată să nu încetezi a te ruga; când poți pe față, iar când nu poți, măcar în minte. Să nu aștepți ziua Duminicii, nici loc deosebit, nici biserica, ci, oriunde te vei afla, în țarină, arând, ori pe cale umblând, ori oi păscând, ori în casa ta șezând, de rugăciunea ta să nu te depărtezi. Deci, vezi, o, iubite, să nu ai vrajbă asupra cuiva, că nu primește Dumnezeu rugăciunea celui ce uneltește răul asupra vecinului său. Păzește-te să nu faci otrăviri, nici vrăji. Iar tu, ca un ucenic credincios, fugi de acestea, având adevărul și mântuitoarea și de viață făcătoarea Cruce și pe Domnul, Cel ce pe ea S-a pironit, Care păzește pe toți cei ce iubesc preacurata și de viață făcătoarea Cruce. Lui i se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.
.
