Ardealule, cât de mult te iubesc
Tu ești KOSOVO-ul țării mele
Mult râvnit de străini ce nutresc,
Gânduri negre, pentru tine, stea între stele!!!
Ardealule, cât de mult ai suferit
Secole de-a rândul de suferință
Nici azi nu-ncetezi a fi mult râvnit
De popoare, de rea și pizmașă credință.
Ardealule, moștenire ești de la daci
Și dovadă stau sute de cetăți
Ale căror ruine răsar minunat
Peste tot, rușinându-i pe toți…
Ardealule, de haini ne-ai fost luat
Prin urzeli nedrepte de istorie
De Dumnezeu înapoi ne-ai fost dat
Pe bună dreptate, încununat de glorie…
Ardeal, purtător de biruințe
Ai dăinuit în timpuri viclene
Cât timp ai păstrat sus steagul dreptei credințe
Și cât ți-a curs sânge de erou prin vene.
Ardealule, pământ românesc
Aș vrea să rămâi român pân la Parusie
Și Raiul cel Veșnic să-l moștenești
Să fii mereu frunte de Românie!!!
DAR PENTRU ASTA, FII TREAZ MEREU
SĂ NU ȚI-L FURE CÂND NU GÂNDEȘTI
C-AI SĂ DAI SOCOTEALĂ LA DUMNEZEU
CĂ AI DORMIT CÂND TREBUIA SĂ-L PĂZEȘTI!!!!
Cu dragoste pentru toți oamenii, Pr. Andrei
