Imaginează-ți scenariul unui film care evocă o catastrofă planetară. Șefi de stat sau de guvern din toate statele planetei apasând, în același timp, pe același buton. Toate țările vor fi atunci oprite, moarte, înghețate, închise. Frontiere, școli, fabrici, birouri închise. Popoare baricadate, care speră că un fel de grevă universală ar trebui să le protejeze.

Aceasta este, fără câteva detalii, ceea ce au făcut majoritatea liderilor, fie totalitari, fie democrați, din principalele țări ale planetei, în urmă cu două luni, prin decretarea stării de urgență, prin faptul că i-au somat pe cetățeni să rămână acasă, implorându-i să se ferească unul de celălalt pentru a se proteja pe ei și pe ceilalți. Au stins lumina. Toate țările sau aproape toate. Trei miliarde de persoane aflate în arest la domiciliu. Nemaiîntâlnit.

Pentru prima dată în istorie, când, fără să se fi produs un cataclism natural sau de alt tip, omul a ales să-și facă rău singur, în speranța de a se salva, scurtcircuitând tot ce înseamnă viață. Un fel de sinucidere colectivă. Iar această decizie, unică în istorie, rămâne un mister absolut.

Întrebări fără răspuns

Ce s-a întâmplat ? Oare cei puternici, care ne conduc, au vorbit între ei, s-au sfatuit, s-au înțeles înainte de a apăsa butonul care a declanșat criza sanitară? Au intuit consecințele gestului pe care l-au făcut? Au fost informați altfel decât prin aceste « modele epidemiologice » despre numărul de victime pe care l-am înregistra dacă nu ne izolăm? Nu se știe exact ce a determinat majoritatea țărilor să facă aceeași alegere. Știm doar că această alegere comună a înfluențat fiecare alegere națională, profitabilă din punct de vedere medical, dar cu grave consecințe economice.

Nicio criză sau război nu a atras vreodată, într-un timp atât de scurt, asemenea curbe nebunești de prăbușire masivă a activității, creșteri ale datoriilor, explozie a șomajului. 42 de milioane de șomeri numai în Statele Unite.

Înseamnă acest lucru că izolarea generală a fost o eroare monstruoasă, că acest remediu medieval prescris din cauza lipsei de medicamente a fost răul cel mai mare, că asemenea măsură nu a meritat să fie pusă în practică pentru o pandemie care a făcut 380.000 de victime (număr provizoriu), mult mai puțin decât cele anterioare? Încă nu putem afirma acest lucru.

Pagube imense

Dar este adevărat că, în mod colectiv, guvernele au folosit toate mijloacele disponibile pentru a lupta împotriva mortalității directe și imediate, fără a măsura neapărat morbiditatea, mortalitatea, mizeria ce urmează, toate aceste pagube imense care ne vor urmări ani de zile.

Ce s-a întâmplat ? O decizie fără precedent pentru un dezastru sanitar fără precedent: mondializat, transmis la tv „live” de pretutindeni. Pentru prima dată, întreaga planetă a aflat în același timp despre același fenomen și a conceput aceeași frica enorma. Irezistibilă.

_______________________

Sursa: Le Point

preluată de:

Coronavirus: De ce toți liderii mondiali au reacționat la fel, în același timp, blocând planeta