„În necaz m-ai scos la loc larg”. Nu a spus: “înlătură necazurile”, nici: “Ridică încercările”, ci: “Le-ai lăsat să stea” și “M-ai scos la loc larg”. Și aici se arată mai degrabă iscusința și dibăcia lui Dumnezeu, nu numai când aduce necazuri, ci și când, rămânând acestea, oferă din plin ușurința (de a le suporta). Aceasta arată puterea lui Dumnezeu și îi face mai înțelepți pe cei care i se supun, când fie vine liniștea care alină sufletul necăjit, fie nu încetează necazul care îl încarca pe (sufletul) leneș și îl eliberează de orice trândăvie.

Dar, spune el, cum poate să fie liniștea în necaz? Ca în cuptorul celor trei tineri, ca în groapa leilor. Căci nu a stins flacăra, ci i-a făcut atunci să fie nevătămați; nici n-a ucis leii, ci l-a pus (pe Daniel) în siguranță; dar pe când într-o parte cuptorul îi învăluia cu putere, iar dincolo fiarele dădeau târcoale, drepții se bucurau de pace. Se poate spune și altfel despre liniște: când sufletul necăjit este eliberat prin încercare de patimi și de multe boli, atunci se bucură mai mult de liniște.”

din Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Psalmi, Psalmul 4