Doresc să arăt limpede, la fiecare,
Cum să fie mustrarea, CA SĂ FIE MUSTRARE
Numai mustrări în juru-mi, omule, DOAR MUSTRĂRI!
DAR CE FEL DE DOJANE NUMIM NOI AZI, CERTĂRI!?
.
Mustrarea să nu fie ca lama de cuțit
Ce-adânc pătrunde-n carne și-n ea rămâne-nfipt
Creștine, tu să știi, de vrei să dojenești
Pe al tău frate-ntâi tu trebui să-l iubești.
.
Și când în suflet tu adânc te-ai cercetat
Și al iubirii fluviu de-aproapele-ai aflat
Atunci să îndrăznești a-i arăta greșeala
Și-l mustră pe-al tău frate, să nu-l cuprindă boala.
.
Căci, de cerți pe-al tău frate și pornești spre mânie
Îți împletești doar pofta, a patimii funie
Și nu cumva pe alții tu vrând să-i mântuiești
Arzi în focul mâniei și te primejduiești…
.
Când vrei s-aduci dojană vreunui preot, frate,
CITEȘTE ÎN CANOANE, CU FRICĂ ȘI S-AI GRIJĂ
CA PRICINA TA FIE A LUI HRISTOS DREPTATE
SĂ NU DĂRÂMI UN SUFLET CU-A RĂUTĂȚII SCHIJĂ!!!
.
Și să stii, creștine, c-un cuvânt e de-ajuns
S-aduci sminteală multă, c-ai judecat greșit
STAI MULT ȘI CERCETEAZĂ, ȘI ROAGĂ-TE-N ASCUNS!!!
Căci nu știi dacă-ndrepți ce ai strâmbat voit.
.
Apostolul ne-nvață cum bine să mustrăm
S-o facem în ascuns, numai tu cu-al tău frate
Și de nu înțelege, doi martori să luăm
Să întărească lucrul făcut după dreptate.
.
Și de-al tău frate persistă în greșeală
Și nu vrea să se-ndrepte nicicum de-al lui păcat
Dă-l pe mâna bisericii, ca ea să-i fie școală
Și de ea, ca de-o mamă, să fie el certat.
.
De, nici acuma fratele viața nu-și îndreaptă
Și lîncezește-n boală și-ntoarce al lui spate
Să-i spui că doar divina pedeapsă îl așteaptă
Păgân și vameș să-l socotești pe frate.
.
Dar tu, creștine-ai grijă, ca să respecți cuvântul
Apostolesc, ce din Sfântul Duh s-adapă
Să te socoți când mustri că ești una cu pământul
Și să nu sari vreuna din a certării-etape!
.
Întâi fii blând și bun, de porunci păzitor
FII MUNTE DE IUBIRE, TU OMULE DE HUMĂ!!!
Și-apoi te fă creștine, de frate MUSTRĂTOR
Ca să câștigi un suflet și-n cer mare cunună!!!
.
.
Văzând în jur, cum multe suflete se pierd din cauza nepurtării de grijă, atunci când mustrăm, am hotărât să scriu acestea, cu multă durere, spre îndreptarea noastră a tuturor,
.
Pr. Andrei
