„Un trecător întâlnește un bătrân și îl întreabă:
.
– Vă mai amintiți de mine?
.
– Nu, răspunse bătrânul.
.
– V-am fost elev.
.
– Și ce faci acum, în viața de zi cu zi?
.
– Ei bine, am devenit și eu profesor, îi zice tânărul.
.
– O … ca mine!
.
– … de fapt am devenit profesor fiindcă m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.
.
– În ce moment al vieții ai decis să fii profesor?
.
Atunci tânărul îi relatează următoarea întâmplare:
.
Într- o zi, unul dintre prietenii mei, coleg, a venit cu un ceas nou, foarte frumos, iar eu am decis să-l fur și i l-am luat din buzunar.
Prietenul meu a remarcat lipsa și s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră. Ați venit în clasă zicând:
.
– Ceasul acestui elev a fost furat în timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, să il înapoieze imediat!
Eu nu l-am înapoiat. Apoi ați închis ușa și ne-ați pus să ne ridicăm cu mâinile sus și ochii închiși. Noi am închis ochii și dumneavoastră ne-ați căutat în buzunare. Bineînțeles că ați găsit ceasul la mine și l-ați luat. Ați continuat să controlați toți colegii și când ați terminat ați zis: deschideți ochii, avem ceasul!
.
Nu mi-ați reproșat nimic și n-ați mai menționat vreodată acest episod; nimeni nu a știut cine a furat ceasul.
În acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna.
.
A fost cea mai rușinoasă zi din viața mea. Dar a fost și ziua în care m-am hotărât să nu mai fur. Și datorită dumneavoastră am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.
.
Vă amintiți de acest episod?
.
– Îmi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l-am căutat la toată lumea, dar nu-mi amintesc de tine pentru că și eu aveam ochii închiși în timp ce căutam … și adăugă mai departe: dacă pentru a corecta și educa trebuie să umilești, înseamnă ca nu ești un bun profesor!”
.
