1. Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Nu există mai multe „Biserici”, nici măcar două. Nu există ramuri ale Bisericii, nu există „Biserici surori”, nici „Biserici nedepline” sau parțiale, ci numai o Biserică, trupul lui Hristos, stâlpul și temelia adevărului, pe care nimic nu a biruit-o vreodată și pe care nici porțile iadului nu o vor birui niciodată.
  2. Cultele aflate în afara Bisericii sunt ori eretice, ori schismatice, ori păgâne și nu pot fi nici măcar parțial, sau într-un anumit procent, acceptate sau considerate „Biserică”. Biserica nu acceptă nici măcar formal denumirea de „Biserică” pentru un cult eretic, schismatic, sau păgân. Faptul că unele culte din afara Bisericii și-au atribuit denumirea de „Biserică” de-a lungul istoriei nu semnifică faptul că aceste culte ar fi în realitate „Biserică”, sau că ar face parte din Biserică.
  3. Fără Preasfânta Treime, fără Creație, fără Întrupare, Răstignire, Înviere și Înălțarea la ceruri a Fiului lui Dumnezeu, fără Pogorârea și fără Harul Sfântului Duh, fără Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea fecioară Maria, fără Adevăr și fără dreaptă Credință, fără Sfânta Cruce și fără semnul Sfintei Cruci, fără cele șapte Sfinte Taine, fără Sfinții Îngeri, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli și fără Sfinții Părinți, fără Sfintele Scripturi, fără Sfânta Tradiție, fără sfintele Dogme și Canoane ale Bisericii, fără iertare, fără Post, fără Milă, fără Mărturisirea adevărului de credință, fără Rugăciuni, fără Sfințenie și fără Sfinți, fără Închinare și fără Slăvire, fără Sfintele Icoane, fără Sfintele Moaște, fără Pomenirea morților, fără Împărăția Cerurilor, fără Înviere și fără Viața veșnică, nu există Biserică și nici mântuire.
  4. Biserica nu acceptă purtarea vreunui dialog teologic și nici încheierea vreunui acord teologic cu vreun cult eretic sau păgân, nici măcar în temeiul unui minimalism dogmatic. Pentru eretici și păgâni există încă de la începutul Bisericii posibilitatea de a se converti la dreapta credință prin Sfânta Taină a Botezului când sunt de acord să se lepede de erezia lor și să primească adevărul.
  5. Credința Bisericii nu se propovăduiește prin dialog, ci prin învățare, adică prin transmiterea învățăturilor de credință într-un singur sens: de la drept credincioși către eretici și păgâni. Credința, Adevărul și Învățăturile Bisericii nu pot face sub nicio formă și în niciun caz obiectul unor negocieri, tranzacții, pogorăminte, iconomii, inovații, adaptări, îmbunătățiri, înnoiri, îngăduințe, indulgențe, dezlegări, lepădări, treceri sub tăcere, ajustări, relativizări, diluări, modificări, interpretări, renunțări, apropieri, unificări, integrări, restaurări, refaceri, împreunări, înțelegeri, acorduri, învoieli, concordanțe, consonanțe, rezonanțe, simfonii, armonizări, înglobări, asamblări, amestecări, recunoașteri, aprobări, acceptări, renunțări reciproce sau compromisuri cu vreun cult eretic sau păgân, indiferent de pretinsul scop în care s-ar face acestea.
  6. Biserica nu îngăduie iconomia și pogorământul în ceea ce privește: a) Credința propovăduită în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și Predaniile Sfinților Părinți; b) Sfintele Dogme și Canoane ale Bisericii; c) Crezul ortodox și mărturisirea Adevărului de credință; d) cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii și modul în care acestea sunt săvârșite; e) toate rânduielile și situațiile în care Sfânta Tradiție a interzis iconomia și pogorământul.
  7. Biserica nu acceptă si nu aprobă nicio învățătură sau credință care, chiar dacă se adresează sau răspunde provocărilor lumii contemporane, contravine învățăturilor Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții, Predaniilor Sfinților Părinți și Sfintelor Dogme și Canoane ale Bisericii.