”Demonul doar prin smerenie fuge de la om. Nu pleacă prin meșteșug, nici prin fapte. Demonul simte doar văpaia smereniei.
Demonul se demonizează, dacă putem să spunem așa, când întâlnește smerenia. Acest lucru îl observăm, adeseori, și la oameni. Unul pare, la suprafață, omul cel mai duhovnicesc, lasă această impresie, dar când întâlnește un om cu adevărat smerit, nu-l suportă. Se va repezi asupra lui ca să-l sfâșie. Desigur, omul smerit nu pățește nimic.
… Cei mai mulți vom alerga să ne spovedim. Să avem și aceste lucruri în vedere. Să nu facem o mărturisire formală, ci o mărturisire corectă. Să nu facem doar un lucru bun, să-l facem și bine. Să ne apropiem de Dumnezeu așa cum se cuvine și să cerem mila Lui. Și Dumnezeu ne-o va da. Acesta nu Şi-a întors și nu-Şi va întoarce, niciodată, fața Sa de la noi. Nu ne va lipsi de mila Sa.”
.
Arhim. Simeon Kraiopoulos – “Adame, unde ești? Despre pocăință“
