Creta… străzi înguste…
Cu case mici, cu acoperișuri plate
Cu terase, cu balcoane,
Cu fațade primitoare.
Urmează reîntâlnirea
Cu gheronda…
Îl găsim între părinții săi
Kira Zaharoula și kir Nikolaos…
Doamna Zaharoula face să pălească
Dulceața zahărului…
Am în față… o grecoaică…
Desprinsă parcă …din cărțile de istorie…
Sau de arheologie…
Și domnul Nikos
Cu fața brăzdată de ani,
dar și de suferințe adânci…
Mă întâlnesc cu Grecia întreagă!!!
Tremur de emoție….
Casa cretană
Plină de soare, dar și de creștinească pace…
Și părinții… părinții gherondei
Rămân adânc încrustați
În sufletul meu…
Ne așezăm la masă… O rugăciune rupe tăcerea…
Mâncăm apoi, tăcuți, bucatele simple
În care simți în fiecare îmbucătură
gustul și aroma dragostei
Pe care mama Zaharoula le-a pus din plin…
Trăiesc clipe unice, de neuitat
Care aș vrea să nu se termine niciodată…
O simt cu sufletul pe
Mama Zaharoula
Cu simplitatea-i dumnezeiască
Dar cu un duh atât de puternic
Încât ai impresia
Că ai în față o sfântă… Că…
În atâta simplitate și curăție
Sălășluiește însuși Dumnezeu…
Și tata Nikos, corifeul, eroul,
Pe care-l simți ca și cum ai avea
În fața ta
Un dascăl al suferinței…
Amândoi iradiază dragoste și har…
Și gheronda între ei
Întregind… întregul armoniei
Al simplității, curăției și dragostei…
Camera simplă, ticsită de icoane…
Cu fotografii vechi de familie…
Cu masa mică, cu oameni unici,
Atât de frumoși, de minunați,
Rămân toate acestea
Încrustate în sufletul meu…
Vai, ce dor îmi era…
De asemenea oameni… despre care,
Cred cu tărie că, deși trăiesc pe pământ
Stau cu sufletele în cer…
Câtă bunătate, câtă dragoste!!!
Ce odihnă pentru sufletul meu, ce binecuvântare…
În sfârșit plecăm… Deja îmi este dor de gheronda…
Și de kir Nikos… bătrânul înțelept
Și de mama Zaharoula
Cea dulce precum mierea Raiului…
Plec… cu sufletul trist…
Sfâșiat de dor
Uimit, plin de admirație
Și de adânc respect
Pentru oamenii aceștia…
Mi-am dat seama… mai târziu
Că… de fapt…
M-am întâlnit cu CRETA ȘI GRECIA ÎNTREAGĂ!!!
Și poza aceasta de familie întregită… de acuma…
Se va păstra într-un cotlon
Ascuns al sufletului meu…
Trăiesc clipe unice
Alături de oameni unici… a căror tăcere…
Grăiește… mai mult decât orice… conversație…
Omenească…
Cugetând… am realizat…
Că a fost un mare dar de la Dumnezeu…
Să cunosc asemenea oameni…
Mama Zaharoula… papa Nikos și Gheronda…
VĂ VOI PĂSTRA VEȘNIC ÎN SUFLETUL MEU!!!!
.
Cu dragoste de oameni, rog pe bunul Dumnezeu ca să facă posibil să guste toți oamenii din bucuria pe care am trăit-o eu în insula Creta și din bucuria cu care am scris aceste poezii,
al dvs. mereu, Pr. Andrei
.
.
