Duminică dimineață
În paraclisul din lemn de brad
Proscomidesc, gândindu-mă
La cei mutați
În veșnicie…
Ochii mi se umezesc
Fiindcă uneori,
Mă năpădesc amintiri
Cu bunici, cu rude, cu prieteni,
Plecați din lumea aceasta…
Miridele curg pe Sfântul Disc
Lacrimi apar în colțul ochilor
Termin de proscomidit….
Unul câte unul, apar credincioșii,
Tăcuți, cuminți, fiecare
Rugându-se și adulmecând
Cu nesaț duhovnicesc
Mirosul de tămâie ce se înalță
Din cădelniță…
Liturghisesc apoi,
Inimi cântă împreună
Cu corurile păsărelelor
Ce vin cu duiumul
Pe acoperișul paraclisului de lemn…
Soare și lumină
Ca de fiecare dată…
Mireasmă smerită
Umple aerul…
Terminăm de liturghisit
Predicăm înflăcărat
Oamenii în semn de recunoștință
Spun în cor – Să ne trăiți părinte!!!
Sunt mulțumit, sunt fericit,
Mă simt împlinit, că păcătos fiind,
Mi-am făut datoria…
Sunt împlinit… unic moment…
Copii zburdă fericiți
Cu câte o felie de cozonac în mâini.
Zumzete, bucurie,
Unul câte unul,
Credincioșii se retrag tăcuți
Bucuroși, cu fețe luminoase
Iar eu rămân
Încă puțin
Să-i mulțumesc Lui Dumnezeu
Pentru duminica aceasta…
Și pentru toate duminicile minunate…
Dăruite nouă, păcătoșilor
Fumul de tămâie mă învăluie
Încet șoptesc
Mulțumesc Doamne, Slavă Ție !!!!
.
