Vă oferim transcriptul cuvântului Părintelui Gheron Hariton din Kareya la Sinaxa din Grecia, Tesalonic, 4 aprilie 2017 cu privire la obligativitatea sau facultativitatea aplicării Canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol şi cu privire la Sfintele Taine săvârşite în bisericile în care mai sunt pomeniţi episcopii ecumenişti şi comuniunea cu aceştia.

  1. Vom da acum microfonul ieromonahului Hariton din Kareya pentru completarea acestui subiect, facultativitatea sau obligativitatea  întreruperii pomenirii  cu, credem noi, foarte importante detalii!
Gheron Hariton: – După cum înţelegem, ceea ce vă interesează pe cei mai multi de aici, este exact această întrebare: Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol este obligatoriu sau facultativ? Facultativ înseamnă – daca vreau îl aplic, daca nu vreau nu îl aplic! La aceasta ne răspund chiar Părinţii Aghioriţi într-o scrisoare din 1275, trimisă către însuşi împăratul Constantinopolului, Mihail Paleologul. Aşadar, după cum înţelegem, mijlocul  principal folosit în fiecare erezie şi panerezie, aşa cum este şi ecumenismul, este întreruperea pomenirii. Atunci începe vindecarea bolii!
Pentru că Sfinţii Părinţi, exprimându-se prin pilde şi simboluri, spun că erezia este o boală, un cancer al Trupului Bisericii pe care trebuie să o îndepărtăm.

 

Cheia explicaţiei întreruperii pomenirii este aceea că prin pomenirea numelui arhiereului, când acesta este eretic si propovăduieşte erezia, deci prin pomenirea numelui lui, ne facem părtaşi credinţei lui. Adică, oricât am zice că nu suntem de acord cu arhiereul care este ecumenist, este eretic, atunci când noi îl pomenim, fie ca preot fie ca simplu creştin (pentru că întreruperea pomenirii nu o fac doar preoţii, aşa cum zic ecumeniştii – tot Trupul Bisericii întrerupe pomenirea)… pentru că aşa cum preotul nu poate să slujească dacă nu are măcar un credincios care să zică “Doamne miluieşte!” aşa şi întreruperea pomenirii se face de către tot Trupul Bisericii..aşa că la toţi se referă întreruperea pomenirii!

Aşadar aplicăm întreruperea pomenirii deoarece nu vrem să fim în comuniune de credinţă cu arhiereul!

 
Şi spun Părinţii Athoniţi: ” – Cum vă spune un preot drept învăţând cuvântul adevărului când ştie că episcopul este eretic? Jucăm teatru? Suntem pe scenă?” Părinţii aghioriţi spun asta către împăratul (Constantinopolului)! Adică, noi credem că atunci când liturghisim, că slujesc împreună cu noi îngerii! Însă, datorită faptului că suntem orbi duhovniceşte, nu îi vedem! Însă, dacă s-ar deschide ochii noştri, să presupunem, cei duhovniceşti, şi ne-ar întreba Îngerul care este lângă Sfânta Masă, “- Părinte, cel pe care l-ai pomenit acum, învaţă drept cuvântul adevărului? Ce-i vom răspunde, de vreme ce ştim că nu învaţă drept? Care va să zică spunem minciuni, jucăm teatru adică ! Adică asta este cheia care ne face să înţelegem motivul pentru care trebuie întreruptă pomenirea.

Deasemenea întreruperea pomenirii se identifică cu întreruperea comuniunii bisericeşti. Adică atunci când întrerupem pomenirea arhiereului înseamnă că întrerupem comuniunea bisericească cu cei ce-l pomenesc pe arhiereul eretic şi cu cei ce-i urmează pe preoţii care-i pomenesc pe episcopii ecumenişti. Acesta este firul logic al lucrurilor! Nu este ceva…neobişnuit! Aşadar, episcopul încetează de a mai fi episcop, nu întrucât îşi pierde Harul sfinţitor, ci întrucât s-a transformat în minciuno-episcop şi minciuno-învăţător!

 
2. Acum ceea ce, deasemenea ne preocupă pe foarte mulţi – despre Sfintele Taine! Noi nu intervenim (în) problema Tainelor, nu ne aparţine această temă, a Tainelor! E simplu: Sfintele Taine lucrează pentru popor, pentru mântuirea poporului lui Dumnezeu. Cineva care nu-i caterisit, şi de ar fi eretic, are Harul sfinţitor. Nu el este cel ce săvârşeşte Tainele, arhiereul sau preotul, ci sfinţenia Bisericii este cea care desăvârşeşte Tainele şi sfinţeşte Tainele, nici arhiereul şi nici preotul. Ei sunt simple organe transmiţătoare ale Harului. Aşa că şi eretic de ar fi arhiereul sau preotul, de vreme ce nu a fost încă caterisit oficial poate să slujească! Tainele nu se spurcă de erezia lor, ci se săvârşesc. Însă noi nu avem comuniune cu preotul sau arhiereul care are gândire eretică pentru a nu ne spurca cu credinţa lor. Din această cauză nu ne adunăm în lăcaşurile unde se pomenesc episcopii ecumenişti. Nu din cauza nevalabilităţii Tainelor. Tainele sunt valide şi ne împărtăşesc Trupul şi Sângele Domnului Hristos!

Din sală:- Şi putem merge să…

Gheron Hariton – Şi putem să mergem, însă nu Taina este cea care ne mântuieşte! Ne mântuieşte în primul rând Dreapta Credinţă. Un exemplu: Iuda nu s-a împărtăşit cu Sfintele Taine înainte de trădare? Înainte de trădare s-a împărtăşit!! Şi aude: Ce vrei sa faci, fă mai degrabă! (Ioan 13, 27). La ce i-a folosit împărtăşirea lui Iuda care s-a dus, şi  după aceasta, L-a trădat pe Hristos? Important este nu să ne împărtăşim ci cum ne împărtăşim, în (mod) vrednic sau nevrednic? Pentru că Sfânta Împărtăşanie, atunci când ne împărtăşim în mod nevrednic, este foc ce ne arde, ne pregăteşte iadul! Când ne împărtăşim în mod vrednic, este lumină şi ne luminează! Aşa este şi cu erezia! Când eu mă împărtăşesc cu eresul, şi tot ce mş interesează este să mă împărtăşesc, doar pentru a avea conştiinţa că am făcut Învierea sau Naşterea Domnului… Nu asta este rezolvarea, nici modul de a scăpa de erezie! Adică, nu în acest mod se tratează erezia, ci se perpetuează şi încontinuu va exista! Însă dacă noi vom goli lăcaşurile (ecumeniştilor), abia asta este vindecarea, să golim bisericile(lăcaşurile) pentru că nu vrem să rămânem în comuniune cu erezia!  Cu acest scop ducem noi această luptă!

Şi să sprijinim, deasemenea… ”Tot întrebaţi, unde să mergem să ne împărtăşim, să ne botezam, să ne cununăm!” Aceasta este problema dvs, nu vă putem spune noi unde să mergeţi!

Să vă luptaţi să câştigaţi preoţi care să întrerupă pomenirea! Pentru început cu preoţii pensionari, care, economic sunt îndependenţi! Sprijiniţi-i să poată întrerupe pomenirea! Însă cei ce întrerup pomenirea, să nu întrerupă şi slujirea ! Întelegeţi? Să continue liturghisirea! Pentru că întreruperea pomenirii este nefolositoare când înceteaza a mai liturghisi! Cum vei mai arăta faptic că tu nu mai pomeneşti episcopul eretic, când tu încetezi să mai slujeşti? Şi care-i folosul? Şi acest popor pe care-l aveai împreună cu tine, unde va merge să se îmbisericească? La asta nu te gândeşti?

Iar unii folosesc această justificare: ”E în regulă să îi lăsăm, prin iconomie, să meargă oriunde, chiar şi acolo unde îi pomenesc pe eretici! „Nu, Părintele meu, după ce ai oprit pomenirea, să continui să slujeşti ca să poţi aduna oile tale, să nu umble încolo şi încoace printre lupi!

 

Nota noastră:  A nu avea comuniune bisericească cu preoţii  care pomenesc pe episcopii ecumenişti şi cu mirenii care îi urmează  înseamnă să nu apelăm la aceşti clerici (să nu mergem la slujbele lor) şi să nu avem părtăşie în Sfintele Taine şi în rugăciune cu ei şi cu mirenii care îi urmează.

____________

Sursa – https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/05/17/gheron-hariton-din-kareya-cuvant-despre-mantuire-in-vremurile-ecumenismului-canonul-15-de-la-sinodul-i-ii-constantinopol-este-obligatoriu-sau-facultativ-pastram-comuniunea-cu-preotii-si-mirenii-ce-p/